Faptul că încă nu am decis sau mai bine zis nu am înțeles cine suntem, pare să ne afecteze din toate punctele de vedere.
Au trecut deja atâția ani, iar noi continuăm încă să ne certăm unii cu alții privitor la identitatea noastră. Ne dăm mari și tari când vine vorba de istorie, de politică, de multe alte lucruri, dar, de fapt, nu știm nimic. Suntem un popor de demagogi, de la cei de sus, până la cei de mai de jos, suntem un popor de masochiști căruia sărăcia îi provoacă plăcere, un popor iubitor de gogoși, mai puțin de adevăr, un popor care, de fapt, este o jumătate de popor, dar și acela corcit și manipulat de vechile conduceri uresesiste. Aș mai spune și alte lucruri, dar mă doare, pentru că este vorba totuși de noi. Dar, oare cât de neghiob, cât de prost, cât de lipsit de creier trebuie să fii ca să nu-ți dai seama de cine ești tu? Oare două decenii de independență nu au fost suficiente pentru a găsi adevăratul răspuns cu privire la propria-ți identitate?!
Ai putea spune că o bună parte dintre concetăţenii noştri se bălăcesc în mocirla ignoranţei… din plăcere. Da, din plăcere. Ei se simt confortabil în postura de indivizi care nu ştiu de unde vin şi încotro se duc.
Ei, chiar şi atunci când gândesc strâmb sau când nu gândesc deloc, tot drepţi se cred. Uneori ai impresia că acestor indivizi cu creierele osificate nu are rost să le faci cunoscută adevărata istorie, pentru că ei oricum îi vor da crezare celei false.
În Basarabia poţi întâlni frecvent oameni prin venele cărora curge sânge de român. Dar mulţi dintre ei nu-şi spun români, ci moldoveni. Aşa le-a zis V. Voronin şi ei l-au crezut. Mai mult de atât – ei se consideră fraţi cu ruşii (cei din Rusia), iar pe români, popor care vorbeşte aceeaşi limbă, care are aceleaşi tradiţii, acelaşi trecut istoric, îi tratează ca pe nişte străini, ca pe nişte duşmani. Îi urăsc de parcă anume românii şi nu ruşii sunt acei care ne-au ocupat, ne-au impus să le vorbim limba, au provocat foametea, ne-au deportat bunicii, ne-au trimis tinerii în războiul din Afganistan etc. Cum este posibil să iubeşti omul/poporul care te urăşte?
Anecdotele despre moldoveni sunt la modă în Rusia. Ei spun, amuzându-se, că cetăţeanului nostru, de prea multă muncă, i s-au lungit într-atât de mult mâinile, încât acesta se scarpină la călcâi fără să se aplece, dar şi fără să ridice piciorul. Ei spun râzând în hohote că moldoveanul, de îndată ce termină de făcut dragoste cu soţia, sare jos de pe ea şi se apucă de tencuit. Ei râd de noi chiar şi atunci când plângem.
Oricât de mult i-ar adora moldovenii pe ruşi, aceştia niciodată nu vor răspunde cu aceleaşi sentimente. Este şi firesc. Ei sunt un popor străin, care nu are nimic în comun cu al nostru. România însă, parte din noi sau mai bine zis noi parte din ea, ne oferă şansa să ne simţim ca acasă. România e şi patria noastră, iar cetăţenii ei sunt şi fraţii noştri.
Fii deștept basarabeanule! Pentru că dacă vei rămâne așa cum ești acum, rusul nu va înceta niciodată să te calce în picioare, să râdă de tine, să te exploateze, să te manipuleze.
Pedalăm intens, totuşi… rămânem pe loc.
Faptul că încă nu am decis sau mai bine zis nu am înțeles cine suntem, pare să ne afecteze din toate punctele de vedere.
Au trecut deja atâția ani, iar noi continuăm încă să ne certăm unii cu alții privitor la identitatea noastră. Ne dăm mari și tari când vine vorba de istorie, de politică, de multe alte lucruri, dar, de fapt, nu știm nimic. Suntem un popor de demagogi, de la cei de sus, până la cei de mai de jos, suntem un popor de masochiști căruia sărăcia îi provoacă plăcere, un popor iubitor de gogoși, mai puțin de adevăr, un popor care, de fapt, este o jumătate de popor, dar și acela corcit și manipulat de vechile conduceri uresesiste. Aș mai spune și alte lucruri, dar mă doare, pentru că este vorba totuși de noi. Dar, oare cât de neghiob, cât de prost, cât de lipsit de creier trebuie să fii ca să nu-ți dai seama de cine ești tu? Oare două decenii de independență nu au fost suficiente pentru a găsi adevăratul răspuns cu privire la propria-ți identitate?!
Ai putea spune că o bună parte dintre concetăţenii noştri se bălăcesc în mocirla ignoranţei… din plăcere. Da, din plăcere. Ei se simt confortabil în postura de indivizi care nu ştiu de unde vin şi încotro se duc.
Ei, chiar şi atunci când gândesc strâmb sau când nu gândesc deloc, tot drepţi se cred. Uneori ai impresia că acestor indivizi cu creierele osificate nu are rost să le faci cunoscută adevărata istorie, pentru că ei oricum îi vor da crezare celei false.
În Basarabia poţi întâlni frecvent oameni prin venele cărora curge sânge de român. Dar mulţi dintre ei nu-şi spun români, ci moldoveni. Aşa le-a zis V. Voronin şi ei l-au crezut. Mai mult de atât – ei se consideră fraţi cu ruşii (cei din Rusia), iar pe români, popor care vorbeşte aceeaşi limbă, care are aceleaşi tradiţii, acelaşi trecut istoric, îi tratează ca pe nişte străini, ca pe nişte duşmani. Îi urăsc de parcă anume românii şi nu ruşii sunt acei care ne-au ocupat, ne-au impus să le vorbim limba, au provocat foametea, ne-au deportat bunicii, ne-au dus tinerii în războiul din Afganistan etc. Cum este posibil să iubeşti omul/poporul care te urăşte?
Anecdotele despre moldoveni sunt la modă în Rusia. Ei spun, amuzându-se, că cetăţeanului nostru, de prea multă muncă, i s-au lungit într-atât de mult mâinile, încât acesta se scarpină la călcâi fără să se aplece, dar şi fără să ridice piciorul. Ei spun râzând în hohote că moldoveanul, de îndată ce termină de făcut dragoste cu soţia, sare jos de pe ea şi se apucă de tencuit. Ei râd de noi chiar şi atunci când plângem.
Oricât de mult i-ar adora moldovenii pe ruşi, aceştia niciodată nu vor răspunde cu aceleaşi sentimente. Este şi firesc. Ei sunt un popor străin, care nu are nimic în comun cu al nostru. România însă, parte din noi sau mai bine zis noi parte din ea, ne oferă şansa să ne simţim ca acasă. România e şi patria noastră, iar cetăţenii ei sunt şi fraţii noştri.
Fii deștept basarabeanule! Pentru că dacă vei rămâne așa cum ești acum, rusul nu va înceta niciodată să te calce în picioare, să râdă de tine, să te exploateze, să te manipuleze.
- See more at: http://vox.publika.md/politica/cine-ni-s-fratii-rusii-sau-romanii-505460.html#sthash.M94tiNb7.dpuf
Faptul că încă nu am decis sau mai bine zis nu am înțeles cine suntem, pare să ne afecteze din toate punctele de vedere.
Au trecut deja atâția ani, iar noi continuăm încă să ne certăm unii cu alții privitor la identitatea noastră. Ne dăm mari și tari când vine vorba de istorie, de politică, de multe alte lucruri, dar, de fapt, nu știm nimic. Suntem un popor de demagogi, de la cei de sus, până la cei de mai de jos, suntem un popor de masochiști căruia sărăcia îi provoacă plăcere, un popor iubitor de gogoși, mai puțin de adevăr, un popor care, de fapt, este o jumătate de popor, dar și acela corcit și manipulat de vechile conduceri uresesiste. Aș mai spune și alte lucruri, dar mă doare, pentru că este vorba totuși de noi. Dar, oare cât de neghiob, cât de prost, cât de lipsit de creier trebuie să fii ca să nu-ți dai seama de cine ești tu? Oare două decenii de independență nu au fost suficiente pentru a găsi adevăratul răspuns cu privire la propria-ți identitate?!
Ai putea spune că o bună parte dintre concetăţenii noştri se bălăcesc în mocirla ignoranţei… din plăcere. Da, din plăcere. Ei se simt confortabil în postura de indivizi care nu ştiu de unde vin şi încotro se duc.
Ei, chiar şi atunci când gândesc strâmb sau când nu gândesc deloc, tot drepţi se cred. Uneori ai impresia că acestor indivizi cu creierele osificate nu are rost să le faci cunoscută adevărata istorie, pentru că ei oricum îi vor da crezare celei false.
În Basarabia poţi întâlni frecvent oameni prin venele cărora curge sânge de român. Dar mulţi dintre ei nu-şi spun români, ci moldoveni. Aşa le-a zis V. Voronin şi ei l-au crezut. Mai mult de atât – ei se consideră fraţi cu ruşii (cei din Rusia), iar pe români, popor care vorbeşte aceeaşi limbă, care are aceleaşi tradiţii, acelaşi trecut istoric, îi tratează ca pe nişte străini, ca pe nişte duşmani. Îi urăsc de parcă anume românii şi nu ruşii sunt acei care ne-au ocupat, ne-au impus să le vorbim limba, au provocat foametea, ne-au deportat bunicii, ne-au dus tinerii în războiul din Afganistan etc. Cum este posibil să iubeşti omul/poporul care te urăşte?
Anecdotele despre moldoveni sunt la modă în Rusia. Ei spun, amuzându-se, că cetăţeanului nostru, de prea multă muncă, i s-au lungit într-atât de mult mâinile, încât acesta se scarpină la călcâi fără să se aplece, dar şi fără să ridice piciorul. Ei spun râzând în hohote că moldoveanul, de îndată ce termină de făcut dragoste cu soţia, sare jos de pe ea şi se apucă de tencuit. Ei râd de noi chiar şi atunci când plângem.
Oricât de mult i-ar adora moldovenii pe ruşi, aceştia niciodată nu vor răspunde cu aceleaşi sentimente. Este şi firesc. Ei sunt un popor străin, care nu are nimic în comun cu al nostru. România însă, parte din noi sau mai bine zis noi parte din ea, ne oferă şansa să ne simţim ca acasă. România e şi patria noastră, iar cetăţenii ei sunt şi fraţii noştri.
Fii deștept basarabeanule! Pentru că dacă vei rămâne așa cum ești acum, rusul nu va înceta niciodată să te calce în picioare, să râdă de tine, să te exploateze, să te manipuleze.
- See more at: http://vox.publika.md/politica/cine-ni-s-fratii-rusii-sau-romanii-505460.html#sthash.M94tiNb7.dpuf
Pedalăm intens, totuşi… rămânem pe loc.
Faptul că încă nu am decis sau mai bine zis nu am înțeles cine suntem, pare să ne afecteze din toate punctele de vedere.
Au trecut deja atâția ani, iar noi continuăm încă să ne certăm unii cu alții privitor la identitatea noastră. Ne dăm mari și tari când vine vorba de istorie, de politică, de multe alte lucruri, dar, de fapt, nu știm nimic. Suntem un popor de demagogi, de la cei de sus, până la cei de mai de jos, suntem un popor de masochiști căruia sărăcia îi provoacă plăcere, un popor iubitor de gogoși, mai puțin de adevăr, un popor care, de fapt, este o jumătate de popor, dar și acela corcit și manipulat de vechile conduceri uresesiste. Aș mai spune și alte lucruri, dar mă doare, pentru că este vorba totuși de noi. Dar, oare cât de neghiob, cât de prost, cât de lipsit de creier trebuie să fii ca să nu-ți dai seama de cine ești tu? Oare două decenii de independență nu au fost suficiente pentru a găsi adevăratul răspuns cu privire la propria-ți identitate?!
Ai putea spune că o bună parte dintre concetăţenii noştri se bălăcesc în mocirla ignoranţei… din plăcere. Da, din plăcere. Ei se simt confortabil în postura de indivizi care nu ştiu de unde vin şi încotro se duc.
Ei, chiar şi atunci când gândesc strâmb sau când nu gândesc deloc, tot drepţi se cred. Uneori ai impresia că acestor indivizi cu creierele osificate nu are rost să le faci cunoscută adevărata istorie, pentru că ei oricum îi vor da crezare celei false.
În Basarabia poţi întâlni frecvent oameni prin venele cărora curge sânge de român. Dar mulţi dintre ei nu-şi spun români, ci moldoveni. Aşa le-a zis V. Voronin şi ei l-au crezut. Mai mult de atât – ei se consideră fraţi cu ruşii (cei din Rusia), iar pe români, popor care vorbeşte aceeaşi limbă, care are aceleaşi tradiţii, acelaşi trecut istoric, îi tratează ca pe nişte străini, ca pe nişte duşmani. Îi urăsc de parcă anume românii şi nu ruşii sunt acei care ne-au ocupat, ne-au impus să le vorbim limba, au provocat foametea, ne-au deportat bunicii, ne-au dus tinerii în războiul din Afganistan etc. Cum este posibil să iubeşti omul/poporul care te urăşte?
Anecdotele despre moldoveni sunt la modă în Rusia. Ei spun, amuzându-se, că cetăţeanului nostru, de prea multă muncă, i s-au lungit într-atât de mult mâinile, încât acesta se scarpină la călcâi fără să se aplece, dar şi fără să ridice piciorul. Ei spun râzând în hohote că moldoveanul, de îndată ce termină de făcut dragoste cu soţia, sare jos de pe ea şi se apucă de tencuit. Ei râd de noi chiar şi atunci când plângem.
Oricât de mult i-ar adora moldovenii pe ruşi, aceştia niciodată nu vor răspunde cu aceleaşi sentimente. Este şi firesc. Ei sunt un popor străin, care nu are nimic în comun cu al nostru. România însă, parte din noi sau mai bine zis noi parte din ea, ne oferă şansa să ne simţim ca acasă. România e şi patria noastră, iar cetăţenii ei sunt şi fraţii noştri.
Fii deștept basarabeanule! Pentru că dacă vei rămâne așa cum ești acum, rusul nu va înceta niciodată să te calce în picioare, să râdă de tine, să te exploateze, să te manipuleze.
- See more at: http://vox.publika.md/politica/cine-ni-s-fratii-rusii-sau-romanii-505460.html#sthash.M94tiNb7.dpuf
Faptul că încă nu am decis sau mai bine zis nu am înțeles cine suntem, pare să ne afecteze din toate punctele de vedere.
Au trecut deja atâția ani, iar noi continuăm încă să ne certăm unii cu alții privitor la identitatea noastră. Ne dăm mari și tari când vine vorba de istorie, de politică, de multe alte lucruri, dar, de fapt, nu știm nimic. Suntem un popor de demagogi, de la cei de sus, până la cei de mai de jos, suntem un popor de masochiști căruia sărăcia îi provoacă plăcere, un popor iubitor de gogoși, mai puțin de adevăr, un popor care, de fapt, este o jumătate de popor, dar și acela corcit și manipulat de vechile conduceri uresesiste. Aș mai spune și alte lucruri, dar mă doare, pentru că este vorba totuși de noi. Dar, oare cât de neghiob, cât de prost, cât de lipsit de creier trebuie să fii ca să nu-ți dai seama de cine ești tu? Oare două decenii de independență nu au fost suficiente pentru a găsi adevăratul răspuns cu privire la propria-ți identitate?!
Ai putea spune că o bună parte dintre concetăţenii noştri se bălăcesc în mocirla ignoranţei… din plăcere. Da, din plăcere. Ei se simt confortabil în postura de indivizi care nu ştiu de unde vin şi încotro se duc.
Ei, chiar şi atunci când gândesc strâmb sau când nu gândesc deloc, tot drepţi se cred. Uneori ai impresia că acestor indivizi cu creierele osificate nu are rost să le faci cunoscută adevărata istorie, pentru că ei oricum îi vor da crezare celei false.
În Basarabia poţi întâlni frecvent oameni prin venele cărora curge sânge de român. Dar mulţi dintre ei nu-şi spun români, ci moldoveni. Aşa le-a zis V. Voronin şi ei l-au crezut. Mai mult de atât – ei se consideră fraţi cu ruşii (cei din Rusia), iar pe români, popor care vorbeşte aceeaşi limbă, care are aceleaşi tradiţii, acelaşi trecut istoric, îi tratează ca pe nişte străini, ca pe nişte duşmani. Îi urăsc de parcă anume românii şi nu ruşii sunt acei care ne-au ocupat, ne-au impus să le vorbim limba, au provocat foametea, ne-au deportat bunicii, ne-au dus tinerii în războiul din Afganistan etc. Cum este posibil să iubeşti omul/poporul care te urăşte?
Anecdotele despre moldoveni sunt la modă în Rusia. Ei spun, amuzându-se, că cetăţeanului nostru, de prea multă muncă, i s-au lungit într-atât de mult mâinile, încât acesta se scarpină la călcâi fără să se aplece, dar şi fără să ridice piciorul. Ei spun râzând în hohote că moldoveanul, de îndată ce termină de făcut dragoste cu soţia, sare jos de pe ea şi se apucă de tencuit. Ei râd de noi chiar şi atunci când plângem.
Oricât de mult i-ar adora moldovenii pe ruşi, aceştia niciodată nu vor răspunde cu aceleaşi sentimente. Este şi firesc. Ei sunt un popor străin, care nu are nimic în comun cu al nostru. România însă, parte din noi sau mai bine zis noi parte din ea, ne oferă şansa să ne simţim ca acasă. România e şi patria noastră, iar cetăţenii ei sunt şi fraţii noştri.
Fii deștept basarabeanule! Pentru că dacă vei rămâne așa cum ești acum, rusul nu va înceta niciodată să te calce în picioare, să râdă de tine, să te exploateze, să te manipuleze.
- See more at: http://vox.publika.md/politica/cine-ni-s-fratii-rusii-sau-romanii-505460.html#sthash.M94tiNb7.dpuf
http://jocuridincopilarie.ro/diafilm-ursul-pacalit-de-vulpe-video/ ;)
ReplyDelete