Planuri mari, vieţi scurte…

„Şi nu ştiţi ce va fi ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu este decât un abur, care se arată pentru puţin şi apoi dispare.” Iacov 4:14.

Lumea a devenit mai agitată ca niciodată. E atât de prinsă în vâltoarea materialismului, încât latura spirituală de mult a ajuns să rămână undeva pe ultimul loc al priorităţilor sale. Din cauza alergăturii obsedante, dar şi obositoare, după câştiguri, omul nu mai are somn liniştit, nu mai are timp să se gândească la el, nici la cei din jur. El vede în ceilalţi oameni potenţiali concurenţi, rivali, ceea ce-l determină să fie distant, suspicios, răutăcios, ajungând, în cele din urmă, paranoic.
Oare banii sunt mai importanţi decât spiritualitatea? Oare banii, care-ţi asigură bunăstarea doar aici pe pământ, aduc mai multă fericire decât credinţa în Dumnezeu?
Când eşti absorbit de gânduri pur materialiste, uiţi cu desăvârşire de Dumnezeu. Îţi faci planuri pentru douăzeci, treizeci de ani înainte, închei contracte, faci calcule financiare etc. Magia cifrelor nu lasă loc pentru alte gânduri.
Apostolul Iacov se întreabă: „Ce este viaţa noastră?” Şi tot el răspunde: „Nu este decât un abur, care se arată pentru puţin şi apoi dispare”. Chiar de-o fi să trăim câte o sută de ani, oricum viaţa noastră e scurtă, e un abur. Un abur ce dispare încet chiar din clipa apariţiei lui.
La ce bun să fugim după avuţii, la ce bun planurile pentru săptămâna sau anul viitor, dacă, după cum zice Apostolul Iacov: „...nu ştiţi ce va fi mâine!”?
Oare nu-i mai corect ca în cursul scurtei noastre vieţi pe acest pământ să ne pregătim de viaţa veşnică pe care ne-o promite Dumnezeu?!