Absurditate (ficţiune)

Niciodată nu am fost fericit. Niciodată.

Oricâte am făcut până acum, oricâte voi face, cu siguranţă nu voi ajunge vreodată să cunosc fericirea. Din cauza inimii mele mereu nemulţumite, risc să rămân pentru totdeauna fără zâmbet pe buze şi fără chef de viaţă.

Trăiesc, nu pentru că mi-ar plăcea mie acest lucru, ci pentru că Altcuiva îi place ca eu să trăiesc.

Trăiesc într-o lume pe care nu o pot înţelege şi în care nu mă pot adapta.

Trăiesc într-o lume de care fug mereu şi pe care o evit încă de când mă ţin minte.

Ca să mă înţelegeţi mai bine, trăiesc într-o lume de care nu-mi place.

Între a trăi şi a nu trăi, aleg a doua variantă.

Se spune că Dumnezeu este un Stăpân infailibil. Totuşi, îndrăznesc să spun că în privinţa mea a greşit. Locul meu nu ar fi trebuit să fie aici. Ci, altundeva. Într-o lume în care nu există lume, într-o lume unde să fiu doar eu. Într-o lume unde să nu existe criză financiară, şomaj, sinucideri, minciună, războaie. Într-o lume în care să nu am nevoie de mâncare, de băutură, de casă, de maşină, de televizor, de sex…

Ce poate fi mai plictisitor, decât să munceşti o viaţă întreagă pentru propria burtă, pentru propriul trup? Mănânci, bei, faci sex şi nu te mai saturi.

Ce poate fi mai întristător decât să te uiţi la televizor, să asculţi ce-ţi spune, dar tu să nu ai dreptul la replică? Să te uiţi luni la rând la aceleaşi reclame care îţi sunt băgate pe ochi şi pe care, fără să vrei, ajungi să le cunoşti pe de rost?

Ce poate fi mai tragic, decât să iei parte la nişte războaie, de pe urma cărora profită oricine, numai nu tu? Pentru ce luptăm? Pentru un pământ care nu ne aparţine? Nimic nu ne aparţine. Nici chiar suflete „noastre”!

Una din cele trei dorinţe ale lui Alexandru Macedon înainte de moarte a fost ca mâinile să-i fie lăsate să atârne pe lângă sicriu, pentru a le arăta oamenilor că a venit cu mâinile goale în această lume şi tot aşa a plecat din ea. Deşi jumătate din lume îi „aparţinea”, nu a putut lua nimic cu sine.

Toţi „plecăm” din această lume cu mâinile goale.

Pentru ce să muncim?

Pentru ce să luptăm?

Pentru ce? Pentru lucruri care nu ne aparţin?

Aceasta nu este lumea noastră. Lumea noastră este alta!

10 comments:

  1. Nu va aduce viata conjucala fericire?

    ReplyDelete
  2. Fericirea la care ma refer eu, nu poate fi atinsa prin intermediul micilor realizari pamantesti. Cel putin asa cred eu.
    Probabil ca traiesc o oarecare multumire sufleteasca, dar mi se pare insuficienta; aceasta multumire reprezinta o doime din asteptarile mele.
    Sau poate ca cer prea mult de la viata?!...

    ReplyDelete
  3. nu stiu...e strasnic...sa traiesti atata timp si sa nu fii fericit...si nici macar sa nu stii ce iti doresti de la viata.
    sunt realizari pamantesti-sunteti pamantean, e si normal...de unde mai mult?...

    ReplyDelete
  4. E strasnic, dar ce sa-i faci? Am incercat de nenumarate ori sa ma bucur de orice clipa a vietii, mai ales ca anii ni-s atat de putini pe acest pamant, dar... nu pot. Continui sa fiu cel ce sunt. Nu pot fi altul.

    ReplyDelete
  5. straniu.eu cred ca la baza fericirii stau lucrurile mici,nu intotdeauna realizarile mari.
    aici deja fiecare cu opinia lui...
    sunteti romancier, cum puteti sa descrieti in vreo lucrare fericirea, daca nu ati simtit-o niciodata? nu credeti ca veti fi superficial in cele ce ve-ti scrie?

    ReplyDelete
  6. Ai dreptate. Daca nu ai trait anumite emotii pe viu, risti sa fii superficial in a le descrie. Iata de ce eu nu scriu decat despre lucruri pe care le-am experimentat anterior, fie fizic sau emotional.In ceea ce tine de fericire, scriu despre ea in masura in care am experimentat-o.
    P.S. Scriu despre fericire din postura omului care aspira la ea, nu din cea a omului care o traieste in realitate. Sper sa observi acest detaliu si in urmatoarele mele carti.
    Cand vei vedea insa in scrierile mele o schimbare a unghiului de abordare a acesteia, sa stii ca in sfarsit sunt si eu fericit.
    M-am uitat nitel pe blogul tau si mi-a placut foarte mult. In special ideile tale. Ai sansa sa devii o scriitoare foarte buna.

    ReplyDelete
  7. daca sincer, am citit prima parte a romanului, insa nu m-a atras atat subiectul, cat ideea despre religie si ,in general, despre viata. sunt niste idei care merita sa fie cunoscute si de altii.
    P.S. va multumesc pt cuvintele in privinta blogul-ui, insa nu prea cred ca va iesi ceva bun din asta. pana cand nu m-a plesnit talentul in fata. nu am mai scris de vreo 3 sau 4 luni. eu scriu cand mi se intampla ceva, fie rau sau bine, nu prea importa. dar, in ultima vreme nu am mai simtit nimic deosebit...

    ReplyDelete
  8. Multi imi zic ca i-a fascinat cartea in intregime, unii insa, mai ales barbatii, spun ca le-a placut in mod special actiunea. Pe tine te-au atras ideile legate de religie, de viata...
    Este foarte greu sa "satisfaci" emotional toti cititorii. Cartea care sa placa, in intregime, tuturor cititorilor, inca nu a fost scrisa de nimeni.
    Din ceea ce ai scris tu pe blog, am inteles, din start, ca ai talent. Iata ca lipsa de inspiratie, este o cu totul alta problema. O problema cu care se confrunta, in anumite momente, aproape toti oamenii de creatie. Daca nu ai inspiratie, nu inseamna ca nu ai talent. Totusi, cand vezi ca-ti apare muza, scrie, scrie. Sunt foarte multi oameni care vor sa citeasca ceva bun si sa aprecieze.

    ReplyDelete
  9. am avut astazi examenul la literatura universala si am scris si despre romanul Dvs.))

    ReplyDelete