Absurditate (ficţiune)

Niciodată nu am fost fericit. Niciodată.

Oricâte am făcut până acum, oricâte voi face, cu siguranţă nu voi ajunge vreodată să cunosc fericirea. Din cauza inimii mele mereu nemulţumite, risc să rămân pentru totdeauna fără zâmbet pe buze şi fără chef de viaţă.

Trăiesc, nu pentru că mi-ar plăcea mie acest lucru, ci pentru că Altcuiva îi place ca eu să trăiesc.

Trăiesc într-o lume pe care nu o pot înţelege şi în care nu mă pot adapta.

Trăiesc într-o lume de care fug mereu şi pe care o evit încă de când mă ţin minte.

Ca să mă înţelegeţi mai bine, trăiesc într-o lume de care nu-mi place.

Între a trăi şi a nu trăi, aleg a doua variantă.

Se spune că Dumnezeu este un Stăpân infailibil. Totuşi, îndrăznesc să spun că în privinţa mea a greşit. Locul meu nu ar fi trebuit să fie aici. Ci, altundeva. Într-o lume în care nu există lume, într-o lume unde să fiu doar eu. Într-o lume unde să nu existe criză financiară, şomaj, sinucideri, minciună, războaie. Într-o lume în care să nu am nevoie de mâncare, de băutură, de casă, de maşină, de televizor, de sex…

Ce poate fi mai plictisitor, decât să munceşti o viaţă întreagă pentru propria burtă, pentru propriul trup? Mănânci, bei, faci sex şi nu te mai saturi.

Ce poate fi mai întristător decât să te uiţi la televizor, să asculţi ce-ţi spune, dar tu să nu ai dreptul la replică? Să te uiţi luni la rând la aceleaşi reclame care îţi sunt băgate pe ochi şi pe care, fără să vrei, ajungi să le cunoşti pe de rost?

Ce poate fi mai tragic, decât să iei parte la nişte războaie, de pe urma cărora profită oricine, numai nu tu? Pentru ce luptăm? Pentru un pământ care nu ne aparţine? Nimic nu ne aparţine. Nici chiar suflete „noastre”!

Una din cele trei dorinţe ale lui Alexandru Macedon înainte de moarte a fost ca mâinile să-i fie lăsate să atârne pe lângă sicriu, pentru a le arăta oamenilor că a venit cu mâinile goale în această lume şi tot aşa a plecat din ea. Deşi jumătate din lume îi „aparţinea”, nu a putut lua nimic cu sine.

Toţi „plecăm” din această lume cu mâinile goale.

Pentru ce să muncim?

Pentru ce să luptăm?

Pentru ce? Pentru lucruri care nu ne aparţin?

Aceasta nu este lumea noastră. Lumea noastră este alta!