Unde se ascunde fericirea?

Lumea asta a luat-o razna rău de tot. Cândva, moldovenii îşi duceau viaţa în căsuţe din chirpici, mâncau mămăligă, dormeau pe laviţe, îşi arau pământurile cu plugul tras de boi, îşi prăşeau porumbul şi viile cu sapa, îşi adunau grânele cu mâna şi… erau fericiţi. Fericiţi şi îndestulaţi. Astăzi, noi, urmaşi ai celor de ieri, din pricina influenţelor nefaste, cred eu ale Vestului, care ne-au transformat peste noapte în nişte incurabili adoratori de bani şi avuţie, am ajuns să ne părăsim vetrele, părinţii şi prietenii. Fugim în Occident nu pentru că nu am avea ce mânca şi cu ce ne îmbrăca, ci pentru că vrem să avem şi altceva decât hrană şi îmbrăcăminte. A avea bani însă, nu înseamnă a avea totul, iar viaţa occidentalului nu reprezintă modelul ideal pe care noi ar trebui să-l copiem.

Visăm la lucruri din ce în ce mai mari, în timp ce noi devenim tot mai “mici”.

Visăm la case tot mai mari, de parcă în una mică nu am încăpea. Muncim până la epuizare la ridicarea celor două, trei etaje şi sfârşim prin a ne "odihni" pe patul de spital.

Scoatem din meniul nostru milenar mămăliguţa mamei şi brânza oilor din ţarc, de dragul unor produse dubioase modificate genetic sau îmbibate cu fel de fel de chimicale care, fără să ne dăm seama, ne îngraşă, ne îmbolnăvesc de cancer…

Implanturile cu silicon, care în vest au o răspândire destul de largă, transformă şi femeile noastre, odinioară proaspete, în nişte făpturi pe de-a dreptul artificiale.

Familia, care într-un trecut nu prea îndepărtat era sfântă pentru moldovean, acum nu-i altceva decât un cuibar al vremelnicilor convieţuiri. Din o sută de căsătorii, aproape jumătate se sfârşesc cu divorţul. Cu părere de rău, de când moldoveanul a plecat spre Apus, sfântă nu-i mai este familia sau tradiţia, ci banul.

Oare căsuţa din chirpici nu-i era de-ajuns? Oare bucata de mămăligă de pe masă, îi era prea mică? Cât de mult poate mânca o gură?!

De la nouăzeci încoace moldoveanul tot rătăceşte prin lume: adună bani, îşi ridică case, mănâncă produse alimetare modificate genetic, trăieşte şi gândeşte ca occidentalul, călătoreşte. Oricum, toate astea nu-l fac mai fericit.

Atunci unde? În ce? În cine poţi găsi fericirea?

Spre deosebire de mulţi conaţionali, eu găsesc mulţumirea de sine doar în faptul că trăiesc.

Oare nu-i de-ajuns?!