Frumuseţea monştrilor

Cine suntem noi?!

Cineva ar putea spune că suntem ceea ce vedem în oglindă. Dar nu-i adevărat. Oglinda ne arată făptura, dar noi nu suntem făptura. Ea este proprietatea noastră, nimic mai mult. Noi putem exista şi fără ea, ea fără noi, nu. Dacă o părăsim, ea putrezeşte, dispare, se transformă în nimic.

Noi suntem ceea ce stă înlăuntrul făpturii. Suntem ceea ce nu vedem în oglindă. Suntem prizonierii invizibili ai propriului nostru trup. Prizonieri care au suficientă forţă ca să-l distrugă, ceea ce şi fac.

Ne vopsim, ne dichisim, trecem pe la sală… Ei şi? Ne gândim atât de mult la felul cum arătăm pe dinafară, încât ajungem să uităm de monstru, de monstrul din noi care, oricât de mult l-am astupa cu farduri, într-o bună zi oricum va ieşi la suprafaţă.

Frumuseţe. Ce înseamnă frumuseţe?! Înseamnă să te uiţi la corpul tău în oglindă şi să nu te sperii? Înseamnă să ai părul auriu şi ochii de o anumită culoare? Înseamnă să nu ai burtă mare, nici fălci umflate? Înseamnă să nu ai celulită, nici călcâie crăpăcioase? O, nu. Dacă ai suflet cu chip de monstru, atunci frumuseţea nu înseamnă nimic din toate astea.

Lipsa frumuseţii interioare provoacă individului preocupări obsedante pentru frumuseţea sa exterioară.

După cum stau lucrurile, reiese că lumea este plină de monştri.

Chipul monstrului iese la iveală prin faptele noastre: războaie, asasinate, violuri, furturi, înşelăciuni… Paradoxal ori nu, dar unii lideri politici ce-şi trimit armatele pe teritoriul altor ţări, se învrednicesc de Premiul Nobel pentru Pace, hoţii sunt aleşi în fruntea guvernelor, ucigaşii ne dau lecţii de viaţă.

Lumea a ajuns să nu mai înţeleagă ce înseamnă frumuseţe.

Carnea e carne, spiritul e spirit. Carnea este perisabilă, spiritul nu. Îngrijeşte-te de spiritul tău. Schimbă ceea ce nu vezi în oglindă, căci de schimbarea a ceea ce vezi, se va ocupa mormântul.

Frumuseţea adevărată este cea care rămâne în veci.

Frumuseţea adevărată nu putrezeşte.

Am păşit într-un nou an. Nu cumva noi am rămas cei vechi?!