Iartă-mă, mamă! (nuvelă)

Am decis să postez şi pe blog una dintre nuvelele mele, care, sper să vă placă.

În lucrarea de faţă este vorba de relaţia dramatică dintre o mamă bună şi un fiu nesăbuit. Oricine dintre noi se poate regăsi în această nuvelă.

"Soţul îi murise cu cinci ani în urmă. Din păcate ea nu apucase să-i vadă trupul neînsufleţit. Nici sicriul nu i-l văzuse. Culmea e că mormântul lui nici nu se afla măcar în cimitirul din sat. Soţul Magdalenei nu avea mormânt. Îşi găsise sfârşitul într-o mină de cărbuni din adâncul Rusiei. Intrase în mină fără să mai iasă. Pe parcursul anilor, în acea mină dispărură mai mulţi oameni, ale căror corpuri, exact ca în cazul soţului Magdalenei, nu au fost descoperite niciodată.

Unica bucurie a văduvei era Mihai – tatăl său, dar şi cei doi fii – Dumitru şi Ion. Dumitru semăna foarte mult cu tatăl său, în schimb Ion, mezinul, nu-i semăna nimănui din familie. El fusese înfiat. Magdalena îl găsise abandonat pe calea ferată. Acest lucru se întâmpla cu trei ani în urmă, într-o seară ploioasă de septembrie. Ea îi salvase viaţa, pentru că peste câteva minute pe acolo trecuse trenul."

(continuare în secţiunea "Romanele mele")