Deunăzi am trecut pe lângă morga de pe strada
Corolenco. O mamă, însoțită de fiica sa, cu inimile frânte de durere, plângeau
în hohote, trezind ecouri sumbre…
Să pierzi pe cineva drag nu-i deloc ușor. Moartea
persoanei iubite devine, pentru o vreme sau pentru totdeauna, propria ta
moarte.
La morgă, de obicei, oamenii ajung din două
motive:
1. Pentru a depune sau a lua corpul neînsuflețit
al cuiva.
2. Pentru a fi depus sau luat propriul tău
cadavru.
Mai devreme sau mai târziu toți vom trece pe
acolo…
Însă problema este alta. De când am devenit
captivul veșnicei deziluzii, legată de șansele noastre de a deveni un popor
prosper, am impresia că însăși Republica Moldova este o morgă: o morgă uriașă
în care stau una peste alta persoanele cărora le-au fost ucise speranțele.
Politicienii moldoveni sunt ucigători de speranțe.
Ei au distrus, au năruit speranțele întregului popor. În societatea pe care au
„zidit-o” ei, au șanse la o viață mai bună, în cea mai mare parte, hoții și
șarlatanii. Oamenii cinstiți nu au. Anume acești oameni, cu speranțele omorâte
în propriile trupuri, lasă totul baltă și fug departe-departe, în alte țări,
pentru a începe o nouă viață.
Iar procurorii, judecătorii, parlamentarii,
miniștrii etc. rămân. Rămân în casele lor de milioane. Ei nu au motive să plece
pentru că le este bine aici, deoarece au de unde fura și, culmea!, nimeni nu le
dă peste mână.
Este timpul să ne ridicăm, să ne mai ridicăm, ori
de câte ori va fi nevoie, și să-i punem la respect pe hoți, adică pe diriguitorii
acestei țări.
Mâine va fi 7 aprilie!
Problema noastră, a basarabenilor, este că trăim
cu amintirea acelui 7 aprilie! Este un lucru bun și acesta, totuși, datoria
noastră este să transformăm toate celelalte zile ale anului într-un 7 aprilie,
până când îi vom pune pe politicieni pe calea cea dreaptă.
No comments:
Post a Comment