„Eu sunt cel care va schimba soarta țării mele!”

Nimeni nu este perfect. Dar există oameni care, în ciuda imperfecțiunii lor, realizează lucruri mărețe, frumoase. Oameni precum Abraham Lincoln, Margaret Thatcher, Ștefan cel Mare, Winston Churchill ș.a., au fost puțini, dar foarte mulți le-au apreciat faptele.

Toate statele lumii, unele oricât de mici ar fi, au nevoie de oameni MARI, oameni MARI care să facă lucruri mărețe, oameni MARI care să-și ridice poporul din ruine. De pușlamale care se vând, care se gândesc la propriul buzunar, care mint, nu are nevoie nimeni. Nu și le dorește nimeni, dar noi le avem din belșug.

De patru ani trăim în democrație. Am crezut în ea, dar acum, în cel de-al treisprezecelea ceas, am înțeles că bunăstarea nu stă în denumirea unui regim politic sau în denumirea unui partid.

Satan nu stă numai în Iad, el stă peste tot, chiar și în biserici.

Hoții, pezevenchii, fățarnicii și mincinoșii nu stăteau doar în Partidul Comuniștilor, așa cum credeam noi prin anul 2009, ei s-au infiltrat peste tot, inclusiv în cele trei partide democrate de la guvernare. Cine a știut? Cine a bănuit? Cine a presimțit că după patru ani de democrație vom trăi pe propria piele o asemenea dezamăgire? Moldovenii, în mare parte, sunt zdrobiți sufletește, sunt de-a dreptul disperați.

Ca să transformi un stat sărac într-un stat bogat trebuie să crezi din toată inima, cu toată simțirea, cu toată ființa în de acest lucru. Politicienii moldoveni nu cred în așa ceva. Ei cred numai în bani, în mașini luxoase, în case multietajate. Unii dintre ei au devenit atât de bogați, încât nu înțeleg ce înseamnă sărăcie, ce înseamnă să te așezi la masă și să nu ai ce mânca, să fii bolnav și să nu ai bani de tratament.

Eroi, eroi, eroi. Avem nevoie de eroi. Pentru început ne-ar fi de ajuns și numai unul.

Abraham Lincoln, cel de-al 16-lea Președinte al SUA, a îndurat foarte multă suferință în timpul vieții sale. A suferit și o serie de eșecuri. A crescut într-o sărăcie cruntă, fiind nevoit să lucreze câte 10 ore pe zi încă de la vârsta de 7 ani. Când avea 9 ani și-a pierdut mama. A reușit să studieze la școală un singur an. Restul vieții a fost un autodidact, reușind  peste ani să devină un avocat de succes. La vârsta de douăzeci și ceva de ani a încercat să se lanseze în afaceri, eșuând de fiecare dată. La 26 de ani își pierduse iubita, pe Anne Rutledge, care a murit. A trecut și printr-o depresie. S-a lansat și în politică, pierzând mai multe alegeri. Dar, pentru că a fost puternic, pentru că a muncit din greu, a reușit totuși și în politică. A devenit președinte la vârsta de 51 de ani, SUA aflând-se într-o situație foarte dificilă, confruntându-se cu războiul dintre nordiști și sudiști. Dar, pentru că a vrut să schimbe radical imaginea țării sale, a reușit. Pe parcursul anilor pierduse trei din cei patru copii ai săi, într-un final, la începutul celui de-al doilea mandat de președinte al SUA, fiind asasinat. Destinul său nu a fost deloc ușor, dar, pentru că a vrut să fie om MARE, a reușit.

Mulți dintre politicienii moldoveni erau bogați când s-au implicat în politică. Nu le rămânea decât să câștige și faimă. Noi, cetățenii acestei țări, le-am oferit această șansă. Le-am dat mână liberă să modeleze cum le place lor Republica Moldova până când le va ieși ceva frumos. Dar… a ieșit un monstru.

Treziți-vă la realitate, politicienilor! Treziți-vă! Scuturați-vă mințile, în ele să rămână numai un singur gând, cel de a face ceva bun pentru țara voastră. Dimineața când deschideți ochii și seara când îi închideți, să vă spuneți aceste cuvinte: „Eu sunt cel care va schimba soarta țării mele!”

Atât!