Vânători de tot ce mișcă

 

Într-o pădurice din orașul Hamburg, am văzut mai multe căprioare decât copaci. Iar lângă West Ham Park din Londra, pe Geere road, am văzut două vulpi. Atât căprioarele germane, cât și vulpile londoneze, s-au uitat plictisite la mine, apoi, cât se poate de liniștite, și-au continuat drumul.

În pădurile dintre Prut și Nistru, unde strămoșii noștri își dobândeau odinioară hrana, azi întâlnești mai mulți vânători decât lighioane.

Am auzit că aricii dintr-o pădure din nordul Moldovei sunt într-atât de speriați, încât le cad acele atunci când dau nas în nas cu vreun vânător, iar mistreții își fac harakiri.

Pe 17 august a fost dat startul sezonului de vânătoare 2013-2014. În prima etapă, se permite vânarea porumbeilor, prepelițelor, lișițelor, rațelor, găinușelor de baltă, culicilor și a vulpilor. Vânătorii moldoveni însă, împușcă tot ce mișcă. De la cerbi cu pată la libelule. De-aș avea aripi și aș încerca să mă desprind de sol, m-ar doborî și pe mine. Ar doborî și soarele de-ar fi mai aproape de pământ.

Într-o dimineață răcoroasă de august, în compania câtorva prieteni, am plecat la pescuit. Iazul, săpat chiar în coasta unui sătuc pitoresc era plin cu… apă și pește. Apă limpede și pești dați naibii de mărunți. Adevărați colibri subacvatici. Curioși, prinseră a se holba la cârligele nou-nouțe de la undița mea ca la niște ancore enorme.

Lucrurile, pentru mine, deveniseră cât se poate de clare.

Brusc, din interiorul satului adormit, începură să sune, unul după altul, focuri de armă. Și era abia ora șase dimineața. Pușcașul, cine o fi fost el, chiar nu contează, profitând probabil de deschiderea noului sezon de vânătoare, ori începuse să tragă în orătăniile din propriul coteț, ori încerca, cu disperare, să-și încheie socotelile cu viața. Dar, ghinion, nu-i reușea.

În aceeași zi, într-o păpuriște fioroasă, înfiptă-n apa unui heleșteu mâlos, unde foiau legiuni întregi de șerpi și șerpoaice cât brațul culturistului de groși, am auzit câteva voci; erau vocile câtorva vânători care căutau de zor una dintre rațele doborâte de ei mai devreme. „Doamne ferește”, îmi zic.

Trebuie să fii nebun confirmat medical ca să-ți bagi mădularele în desișul acela execrabil, unde sălășluiesc reptile și amfibii cu gurile căscate. Oare cât de flămând trebuie să fii ca să faci una ca asta?! Bănuiesc că nici în timpul foametei din '47, nu s-ar fi încumetat cineva să intre în iadul acela.

             În decembrie 2012, un grup de oameni de stat și de afaceri, au organizat o partidă de vânătoare în rezervația științifică „Pădurea Domnească”. S-au dus „boierii poporului” să împuște mistreți. Dar, l-au împușcat pe businessmanul Sorin Paciu. Chiar atât de mult am ajuns noi, oamenii, să semănăm cu porcii?!