„Republica Moldova nu se va integra niciodată în UE”

În anul 2004 sau 2005, nu mai țin minte exact, un bun coleg de facultate mi-a spus, fiind pe deplin convins, că “Republica Moldova nu se va integra niciodată în Uniunea Europeană. Niciodată”. În acei ani, cu toate că eram guvernați de monstruosul regim Voronin, când Integrarea Europeană avea chipul unui vis irealizabil, i-am reproșat colegului meu că nu avea dreptate și că societatea moldavă, cu asemenea inși pesimiști, eurosceptici, nu are niciun viitor.

În anul 2009, forțele democrate și liberale, ne-au alimentat visurile într-atât, încât ajunseserăm să le vedem… deja împlinite. Integrarea Europeană, chiar și pentru acei mai puțin încrezători, nu mai era o himeră, ci un lucru ca și făcut. Dar…

Suntem în anul 2013.

Nici întâlnirile cu oficialii europeni, nici discuțiile cu aceștia, nici vizita Angelei Merkel sau a lui Joe Biden la Chișinău, nici așa-zisele reforme, nu au fost suficiente ca să ne realizăm scopul.

“Am schimbat guvernanții, dar nu le-am schimbat și mințile.”

O țară cu atâtea probleme, generate chiar de acei care ar trebui să le rezolve, nici nu putea atât de ușor (în doar 3 ani), să semneze Acordul de Asociere cu UE. Este și firesc. Uniunea Europeană a fost formată în baza unor “principii și valori”, vorba lui Lupu, care, oricât de dificil ar fi, sunt respectate. O țară ca a noastră însă, măcinată de atacuri raider, de acte de corupție, de delapidări de fonduri, de crime tăinuite, de contrabandă, de conflictul transnistrean, de multe altele, practic nu are nici o șansă.

Credeam că Europa este naivă, dar, în realitate, naivi eram noi.

Stefan Fule, comisarul european pentru Extindere si Politică Europeană de vecinătate a spus: "Când transnistrenii își vor rezolva problemele cu Moldova, și ei și toți ceilalți cetățeni ai Moldovei vor beneficia de regimul liberalizării vizelor". Este clar. Cu un conflict care durează de douăzeci de ani, și care va mai dura Dumnezeu știe cât, șansele de a obține regimul liberalizat de vize sunt minime.

Este foarte posibil ca fostul meu coleg să fi avut dreptate. “Republica Moldova nu se va integra niciodată în UE. Niciodată.”

Decât să forțăm mâna UE ca să semneze Acordul de Asociere, ar fi mult mai rațional să ne suflecăm mânecile și să începem, fără să mimăm, munca adevărată în propria noastră gospodărie.

Republica noastră are o problemă foarte mare: nu prezintă niciun interes pentru UE, nici geografic, nici economic (mai cu seamă că ne situăm în sfera de interes a Federației Ruse – marele exportator de gaze naturale în UE. Nici o țară, dar nici una, nu-și dorește conflicte, fie ele și verbale, cu Rusia, de dragul Republicii Moldova, cuibușor al corupției și al fărădelegilor).

În acest moment, Republica Moldova este un stat fără șanse, deoarece Europa nu poate fi măgulită cu declarații demagogice, ci cu fapte. Dar noi nu avem politicieni care să se fi manifestat până acum ca oameni ai faptelor, ci ai vorbelor.

Politicienii noștri, pot fi ușor identificați în fabula lui Alecu Donici, Două poloboace:  “Un poloboc cu vin, Mergea în car pe drum, încet și foarte lin; Iar altul cu deșert,  las’ că venea mai tare, Dar și hodorogea, Făcând un vuiet mare”.

Unica noastră șansă este să muncim pe cont propriu, să facem curățenie în sistemul nostru politic, în cel judecătoresc, în celelalte. Să ne dezvoltăm într-atât, încât să prezentăm interes pentru UE. Atunci negocierile vor decurge mult mai ușor și mai rapid.

Oricum, va fi sau nu semnat acest Acord, noi trebuie să continuăm implementarea reformelor. Cu sau fără acest Acord, noi trebuie să progresăm. Stagnarea ar însemna nemulțumire și revolte sociale. În aer deja se simte miros de ură, de durere, de indignare și de nervi umani în clocot.