- Sunt un nimeni, i-am răspuns eu fără să-mi pese de impresia pe care aveam să i-o las.
Da, sunt un nimeni...
- Dar tu cine eşti? l-am întrebat eu.
- Mă numesc...
- Scuze, dar eu nu te-am întrebat cum te numeşti. Vreau să ştiu doar cine eşti tu.
- Păi, am absolvit Facultatea de Economie, actualmente lucrez la o companie anglo-americană, spuse el încurcat.
- Îmi cer scuze încă o dată, dar eu nu te-am întrebat ce facultate ai terminat şi unde lucrezi, ci cine eşti tu?
Puţini oameni ştiu despre ei cine sunt.
Tu cine eşti?!
Hm, greu de zis cine sunt, dar, întrebarea e „Cui îi pasă defapt, cine sunt?”
ReplyDeleteAi dat o replica de nota zece, bravo!
DeleteMersi :) Ce se aude de carte? :-"
DeleteCartea?! As fi publicat-o deja de mult, daca nu ar fi intervenit o persoana care sa ma opreasca. M-a convins sa aman publicarea cartilor mele in spatiul carpato-danubiano-pontic si sa ma orientez pe piata de carte din Marea Britanie, unde, in caz ca scot ceva de sub tipar, chiar voi avea de castigat. Acum incerc sa-mi fac si eu un loc printre autorii de carti din Insula. Oricum, mai devreme, ori mai tarziu, in dependenta de conjunctura, voi scoate "Fluturele Alb" si in spatiul nostru romanesc.
DeleteTu mai scrii?
eu sunt nebunia din fiecare zambet,sunt ras si durere pe acelasi obraz;sunt ploaia calda de vara;sunt frunzele caramiziii ale toamnei;
ReplyDeletePoetic si romantic. Foarte frumos!
Delete