Evreii versus "ceilalți"

0 comentarii
Cu Dumnezeu în subterană, 100 de meditații din închisoare, Marx și Satan etc., cărți semnate de autenticul, profundul, sclipitorul scriitor Richard Wurmbrand, mi-au influențat într-un chip miraculos gândirea, modul de viață, existența. I-am citit multe lucrări, prin ele aflându-i poziția vizavi de adevăr și minciună, credință și necredință, viață și moarte. Cunoscându-i în cele mai mici detalii opera, am încercat, plin de curiozitate, să-l cunosc și ca om. Cine era acest Richard Wurmbrand? De unde venea, pentru că până atunci nu auzisem nicăieri vorbindu-se despre el.
Richard Wurmbrand este român. Evreu român, care, în tinerețe, s-a convertit la creștinism, și care, din cauza credinței sale în Dumnezeu, a suferit îngrozitor în timpul regimului comunist român, petrecându-și mai mulți ani din viață în cele mai fioroase închisori, și a cărui viață a fost salvată, într-un moment anume, de martirul, de tânărul basarabean Valeriu Gafencu, supranumit Sfântul Închisorilor.
În Top 10 Mari Români din toate timpurile, de acum câțiva ani, Richard Wurmbrand a ocupat tocmai locul 5, devansându-i până și pe legendarii Alexandru Ioan Cuza, Mircea Eliade și Constantin Brâncuși.
Descoperindu-l pe Wurmbrand, am încercat să aflu și alte nume de evrei români care, prin contribuția lor, au determinat dezvoltarea, evoluția, desăvârșirea culturii națiunii noastre. Sunt mulți, mulți evrei, unii mai cunoscuți, alții mai puțin, care datorită talentului lor au excelat, au strălucit pe firmamentul culturii românești. Dintre ei îi pot aminti pe Nicolae Steinhardt, scriitor, Lazăr Șăineanu, autor al Dicționarului universal al limbii române, Maia Morgenstern, actriță, Elie Wiesel, scriitor (deținător al Premiului Nobel pentru Literatură), etc.
În ultimii ani s-au purtat, se mai poartă, nenumărate discuții legate de Holocaust, de suferința evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dacă, pe de o parte, unii autori confirmă prin argumente concrete faptul că evreii într-adevăr au avut cel mai mult de suferit în timpul celei de-a Doua Conflagrații Mondiale, alții, prin contraargumente, demonstrează că urmașii lui Moise, cel puțin regional, au pricinuit la fel de multă suferință altor popoare, printre ele regăsindu-se și Basarabia. În cartea Săptămâna Roșie 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia și Evreii, de Paul Goma (căsătorit, de altfel, cu o evreică), aflăm că “Încă de la 23 august 1939 (Pactul Hitler – Stalin), printre evrei circula promisiunea fermă a Tovarășului Stalin: în Basarabia va lua ființă Republica Sovietică Socialistă Evreiască” (pag. 202).
Dacă e să aruncăm o privire asupra datelor istorice, constatăm că în prima jumătate a secolului XX, în Basarabia locuiau foarte mulți evrei. Statisticile românești din 1939 ne arată că, în orașul Bălți, peste 46,6% din populație o constituiau evreii. În Chișinău – 36%, Orhei – 41,9%, Călărași – 76% etc. Înainte de 1940, doar în Chișinău erau nu mai puțin de 77 de sinagogi. Totuși, în ultimii 70 de ani numărul evreilor din Republica Moldova a scăzut dramatic. De la peste 200.000 de oameni, în perioada interbelică, la doar 4867 la recensământul din 2004. Au scăzut cantitativ, nu și calitativ. Ochiul ager le-ar putea sesiza prezența la tot pasul: în economie, politică, cultură, sport… În afară de evreii basarabeni care ne-au dus faima în toată lumea, precum pictorul Samson Flexor, originar din Soroca, devenit celebru odată cu emigrarea sa în Brazilia, Avigdor Lieberman, născut la Chișinău, fost ministru de Externe, viceprim-ministru al Israelului, Natalie Portman, actrița celebră de la Hollywood, care de asemenea își trage rădăcinile din Basarabia etc., avem și alți evrei care, mai mult sau mai puțin, pun umărul la dezvoltarea și prosperarea acestui pământ. Dintre ei îi putem aminti pe oamenii de afaceri Alexandru Pincevschi (Niagara City Fitness, Elita 5 Group, Baby Hall), Iacob Tihman (Efes Vitanta Moldova Brewery), Alexandru Bilinkis (Orhei-Vit), Emmanuil Grinshpun (Trans World), Ilan Shor (FC Milsami Orhei); Marina Tauber, președintă a Federației de Tenis din R. Moldova; Oleg Reidman, politician, etc., etc.
Israelul de astăzi este un stat prosper. Statele Unite ale Americii, unde locuiesc peste 5 milioane de evrei, printre care businessmanul și filantropul George Soros, Mark Zuckerberg, co-fondator și director al rețelei de socializare Facebook, Sergey Brin, co-fondator al companiei Google, Michael Bloomberg, primar de New York, sunt la fel de prospere.
Oriunde pune evreul piciorul, lucrurile încep să se schimbe, să se dezvolte. Evreii și-au transformat până și deșertul/pustiul în pământ arabil, spre deosebire de noi, basarabenii, care transformăm pământul arabil în deșert. Oare ce fel de stat ar fi fost astăzi Republica Moldova, dacă Stalin ar fi transformat Basarabia în Republică Sovietică Socialistă Evreiască? Evreii, spre deosebire de ruși, nu-și impun limba, nici cultura popoarelor cu care coexistă.
         Cu siguranță nu am fi devenit un popor al purtătorilor de galoși și al mâncătorilor de gogoși, ceea ce suntem astăzi.

Crăciun de basm

2 comentarii


Am scris această poezie când eram un băiețel de numai 17 ani. Ce repede mai zboară timpul...


Afară-i frig și înnorat, teribil bate vântul,
Ninsori cerești astupă grabnic, în lung și-n lat pământul,
Deasupra satului ce stă, culcat în somn de iarnă,
O noapte fioroasă, începe să se-aștearnă.
  
–  Iubiți copii, lăsați ghețușul! aud câte-o strigare,
Aceștia sunt părinții lor ce-i cheamă la culcare,
Un pici cu schiuri, supărat, prin bezna nopții plânge,
Iar un opaiț ce-a tot ars, la rândul său se stinge.

În orele tăcerii, târziu, în miez de noapte,
Călcând printre troiene, zăresc, nu prea departe,
O flamă liniștită, pe-un geam mărunt arzând,
Și un ecou de harpă, aud, divin, sunând.

O copilandră dulce, cu voce mlădioasă,
Îngână cânturi line… Ce sfântă! Ce pioasă!
În astă vreme, brusc, o stea nălucitoare,
Tenebrele zdrobind, în fața mea apare.

Privind, uimit, spre astru, spre ceruri, tot mai sus,
Zăresc, în depărtare, Ieslea lui Isus,
Vrăjit de cânt, vrăjit de harfă, de fericire plin,
Cobor în nea genunchii, Lui să mă închin. 

Dacă îți place, spune-mi și mie!
Mulțumesc!

Eugen Gheorghiță a plecat la Ceruri

14 comentarii
Fotografie preluată din revista „Literatura și arta”
A fost un scriitor talentat și un jurnalist prețuit. A fost un singuratic hazliu, vorbele căruia l-ar fi amuzat până și pe cel mai posac individ. Discreția și modestia acestui om m-au impresionat profund. În ultimii trei ani, timp în care a activat la revista „Literatura și Arta”, i-am citit toate articolele, mai cu seamă Beciul Vechi – pagină de satiră și umor de care Eugen Gheorghiță se îngrijea cu o deosebită dăruire și responsabilitate.
Dumnezeu să-l odihnească alături de cei drepți!

Îți mulțumim, Doamne

2 comentarii
Îți mulțumesc Isuse,
Că din cerul tău sfânt,
Cobori ne-ncetat,
Mila Ta pe pământ
Și că harul Tău dulce,
Al vieții izvor,
Îmi netezește poteca
Spre viitor.

Fă, Doamne, te rog,
Ca de azi înainte
Toți să se-ncreadă,
În puterile-Ți sfinte,
Să se-nchine doar Ție,
Tu ești Împărat.
Tu ești Acela
Ce de păcat ne-a salvat.

Sunt lipsiți de credință,
Cei ce-n aste vremuri se nasc
Supuși sunt pieirii,
Sfârșituri groaznice-i pasc
Obținând necredință,
Moștenire de veac,
Sărmanii se-afundă,
În rătăciri fără leac.

Numai Tu, Doamne,
Putea-vei să-i vindeci,
Precum marea
În două să spinteci,
Precum morții,
Din nou să-i învii,
Numai Tu, Doamne,
Pe toate le poți și le știi.

Alecu Mocanu – profesorul-meteorit

5 comentarii

Fotografie preluată din revista
„Literatura și arta”
    În ultimii ani am pierdut o mulțime de intelectuali: am pierdut oameni de o inteligență și de o cumsecădenie rară, oameni care prin talentul lor au reușit să ne uimească, să ne cucerească, chiar să ne fericească. Acum, în plin exod, când, pe de o parte, tinerii pleacă peste hotare, iar pe de altă parte, tot mai mulți intelectuali pleacă la cer, mă întreb cui rămâne Republica Modova?
     Vestea că și Alecu Mocanu a plecat dintre noi m-a întristat, m-a bulversat. Acest Om, mereu plin de energie și entuziasm, care mi-a fost și profesor, și îndrumător, și prieten, aproape că nu a avut pereche/concurenți printre dascălii de la Facultatea de Jurnalism (ULIM). Ne-a învățat meserie, ducându-ne pe terenurile cele mai abrupte ale jurnalisticii, cultivând și stimulând în fiecare dintre studenți setea de informație, de noutate.
A fost un profesor-meteorit, un profesor-fulger, un profesor care mergea alergând. Era omniprezent și atotștiutor. Era blând și deschis până și cu dușmanii.
…Nu-l mai văzusem de vreo doi-trei ani, iar dorul de a-l revedea, de-a mai sta de vorbă cu el, mă împinse să trec, acu la început de octombrie, pe la Uniunea Jurnaliștilor din R. Moldova. Bătusem la ușa unde știam că își avea cândva biroul, dar nu a răspuns nimeni. Am încercat să deschid, dar ușa era încuiată. Fără să bănuiesc că la mijloc era boala, aceeași boală, am întrebat pe cineva din biroul de vizavi când va veni Alecu Mocanu, iar acel cineva mi-a răspuns cu un surâs plin de tristețe:
– El vine foarte rar pe aici.
– Cât de rar? insistasem eu.
– Rar de tot, șopti el.
Și nu am mai apucat să îl revăd…