Oare cine va fi noul preşedinte al Uniunii Scriitorilor?

0 comentarii

Pentru data de 29 octombrie 2010, orele 10, membrii Uniunii Scriitorilor din Moldova îşi vor alege un nou preşedinte. În revista "Literatura şi arta" din 7 octombrie, cititorii au avut ocazia să facă cunoştinţă cu promisiunile frumoase ale pretendenţilor la înalta funcţie.

Actualul preşedinte al Uniunii Scriitorilor, Mihai Cimpoi, candidează pentru un nou mandat şi vine în faţa alegătorilor cu un program constituit din 9 puncte. Dintre ele putem menţiona punctul 4, în care M. Cimpoi promite: "Dinamizarea dialogului cu cititorii: prin organizarea de întâlniri, conferinţe, lansări de cărţi". Punctul 8: "Acordarea de asistenţă medicală şi ajutoare financiare; reorganizarea şi revigorarea Fondului Literar, care să devină o adevărată societate filantropică", sau punctul 9: "Promovarea creaţiei scriitorilor ruşi, găgăuzi, bulgari, evrei".

Arcadie Suceveanu, de asemenea candidează la funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor şi vine cu un program foarte detaliat. El promite că "odată ce voi fi ales preşedinte, voi angaja un consilier pe probleme de imagine, relaţii publice şi strategie de dezvoltare". "Voi propune Consiliului US constituirea unei Comisii pentru Relaţii Externe, care să se ocupe de promovarea valorilor noastre peste hotare, de organizarea schimburilor culturale cu alte ţări, de iniţierea şi susţinerea unor activităţi de traducere din şi în limba română." "Se vor face demersuri către Parlament şi Guvern pentru promulgarea legii indemnizaţiilor de merit, acordate unor scriitori de valoare trecuţi de vârsta de 60 de ani." "Voi promova o politică de susţinere şi atragere în Uniune a unor tineri de talent etc." "Promit să fiu un preşedinte care se va afla zilnic sau aproape zilnic la Uniunea Scriitorilor, un preşedinte cu care colegii de echipă nu vor avea probleme de comunicare, ... un preşedinte care promite de pe acum că peste patru ani nu îşi va propune candidatura la preşedinţie, dacă nu va reuşi să-şi îndeplinească cel puţin optzeci la sută din promisiuni".

Atât Mihai Cimpoi, cât şi Arcadie Suceveanu sunt doi mari scriitori basarabeni care merită să ocupe onorabil funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

În cazul în care voi afla despre existenţa altor pretendenţi la această funcţie, vă voi ţine la curent.

În calitate de tânăr scriitor, voi încerca să aduc o contribuţie benefică la dezvoltarea Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Valeriu Calancea – un sportiv cu care se mândreşte toată naţiunea română

0 comentarii


Zilele trecute, în cadrul Campionatului Mondial de Haltere de la Antalya, marele sportiv moldovean Valeriu Calancea a obţinut două medalii: una de aur şi alta de bronz.
Din păcate, de mai mulţi ani, Valeriu Calancea reprezintă la fel de fel de campionate, nu R. Moldova, ci România. În timp ce statul-Mamă se bucură, noi, basarabenii înghiţim în sec.
Dacă autorităţile moldoveneşti ar avea grijă ca talentele ei să aibă un loc de trai, de-ale gurii, condiţii bune de antrenament, de medaliile de care se bucură acum alte state, ne-am bucura noi.
Politicienii care nu susţin talentele, de fapt, nu susţin dezvoltarea ţării.
Fără floarea Moldovei, care răspândeşte arome oriunde în lume, dar mai puţin aici la noi, chiar nu avem viitor.
Ghenadie Tulbe, Anatolie Guidea, Valeriu Calancea etc. sunt plecaţi să lupte pentru gloria altor state. Acum al cui e rândul?!

„Informarea populaţiei în campaniile electorale prin cercetări sociologice”

0 comentarii

Acesta este genericul unei conferinţe ştiinţifico-practice care a avut loc la 27 septembrie în cadrul Universităţii Libere Internaţionale din Moldova.

Nicolae Sali, decan al Facultăţii de Psihologie şi Asistenţă Socială, ULIM, în rol de moderator, a avut în calitate de invitaţi pe Victor Mocanu, preşedinte al Asociaţiei Sociologilor şi Demografilor din Moldova, Doru Petruţi, director IMAS, Valeriu Saharneanu, preşedinte al Uniunii Jurnaliştilor din Moldova ş.a.

Victor Mocanu a prezentat audienţei, constituie din câteva zeci de studenţi, dar şi din profesori, un raport amplu, intitulat „Erori în sondaje sau Manipulare a Opiniilor Publice”.

Acest raport s-a axat, în mare parte, pe eşecul referendumului din 5 septembrie, dar şi pe alegerile parlamentare din toamnă.

Punând la dispoziţia ascultătorilor rezultatele unei cercetări sociologice realizate post-referendum, s-a văzut că 19,8% dintre respondenţi care nu au participat la vot au declarat că întrebările înainte la referendum nu au fost cele mai importante pentru ei; 16,3% – au spus că nici un partid nu i-a convins; 12,1% au protestat contra corupţiei în rândul funcţionarilor publici etc.

La rândul său, Pavel Midrigon, reprezentant al Comisiei Electorale Centrale, a amintit că pentru referendumul din 5 septembrie peste hotarele ţării au fost create condiţii de vot satisfăcătoare – totuşi, foarte puţină lume s-a prezentat la vot. „De ce nu s-a votat? De ce politicienii nu au convins electoratul?” Majoritatea vorbitorilor au insistat pe ideea că politicienii democraţi au crezut prea mult în sondaje, şi au muncit prea puţin în teritoriu, spre deosebire de reprezentanţii Partidului Comuniştilor, care au mers din casă în casă.

O altă cauză care a favorizat absenteismul la vot ar fi dezamăgirea profundă a societăţii, mai ales a tineretului în actuala guvernare. Ei aşteaptă schimbarea mult promisă.

„La USM, din 26 de masteranzi (grupa rusă), cărora le predau eu, numai 8 lucrează, iar din 28 de masteranzi (grupa română), doar 6 sunt angajaţi în câmpul muncii”, a spus îngrijorat domnul Midrigan. „Dacă se promite ceva, trebuie de făcut.”

Referindu-se la scrutinul electoral din 28 noiembrie, Victor Mocanu a atras atenţia asupra faptului că în urma unor calcule sociologice s-a ajuns la concluzia că acesta „se află sub un mare semn de întrebare”, ceea ce înseamnă că există pericolul de a fi invalidat.

„Dacă ratăm şi de această dată, ratăm viitorul ţării”, a atenţionat pe un ton grav Valeriu Saharneanu.

Republica Moldova între regres şi non-progres

0 comentarii

„Cel care merge încet, ajunge departe”, sună un proverb chinezesc. Corect. Republica Moldova merge încet şi iată că a ajuns foarte departe – departe de a fi prosperă, civilizată, respectată. Occidentalii văd în noi o gloată flămândă, agramată şi umilă. Văd un popor de cerşetori. Mereu cerem, mereu nu avem. Din 2009 şi până în prezent, guvernarea democrată a umblat cu mâna întinsă ba la americani, ba la europeni, ba la chinezi. Banii vin, sunt investiţi, dar noi, ca şi alte dăţi, nu vedem niciun rezultat. Datoriile externe ale Republicii Moldova cresc, odată cu ele crescând şi nivelul sărăciei.

An de an ni se vorbeşte că înregistrăm progrese economice. Cu toate acestea rămânem codaşii Europei.

După câţi milionari sunt în RM, de şi-ar investi banii în construirea de fabrici şi uzine, ţara noastră ar înflori. N-ar mai trebui să aplecăm genunchii în faţa străinilor.

Uneori am impresia că nu se vrea, pur şi simplu nu se vrea ca R. Moldova să prospere. Europa întoarce spatele produselor moldoveneşti pentru că nu ating standardele europene, iar Rusia se joacă cu noi de-a businessul. Ceea ce ţine de politicienii noştri, lasă impresia că dau din coate, că aleargă, că transpiră, fără să realizeze însă nimic notabil. Ajungi să crezi că Europei îi convine să aibă un vecin sărac la Est, iar Rusiei un vecin sărac la Vest.

La Rochefoucauld, filozof francez, spunea cândva: „Dacă vreţi să vă faceţi duşmani, depăşiţi-vă prietenii, dar dacă vreţi prieteni, lăsaţi-i să vă depăşească”. I-am lăsat pe toţi să ne-o ia înainte. Toţi ne-au depăşit. În Europa nu există niciun stat mai sărac decât al nostru. Chiar şi aşa, rămaşi în urma tuturor, avem noi prieteni? Dacă e să exceptăm România, îi pasă cuiva de sărăcia noastră? Le pasă celor de la est că leşinăm de foame? Înţelege occidentalul ce înseamnă să te aşezi la masă şi să nu ai nimic pe ea, să nu ai cu ce te îmbrăca, unde trăi?

Chiar dacă suntem săraci, măcar să dăm dovadă de respect de sine, de verticalitate, aşa cum au demonstrat-o ţările baltice, şi mai recent Georgia. Altfel, nu vom părăsi niciodată poziţia de ultimi în toate. Altfel nu vom da înainte. E timpul să spunem ceea ce gândim şi dacă e cazul să dăm cu pumnul în masă, atunci să dăm cu pumnul în masă. Haideţi să fim noi înşine. Dacă ziua de 28 iunie este Ziua ocupaţiei sovietice de ce să nu o spunem cu glas tare? Oare nu-i adevărat că ruşii ne-au ocupat? De ce să tăinuim adevărul? Ca să nu se supere Medvedev, Putin & Co? Ca să nu stopeze exporturile de produse moldoveneşti în ţara lor? Până când nu ne vom defini ca naţiune, ca popor care ştie de unde vine, unde merge şi ce vrea, nu vom fi luaţi în serios de nimeni.

V. Filat vorbea deunăzi că peste 18 luni cetăţenii RM au şanse să călătorească fără vize în spaţiul UE. Ar fi frumos, dar nimeni nu mai crede în asta. Europa va amâna la nesfârşit această zi, pentru că îi este teamă de o eventuală invazie a gurilor flămânde din RM. Decât ar liberaliza regimul de vize pentru o ţară în care trăieşte o mână de creştini nenorociţi, occidentalul mai curând admiră miile de moschei ale imigranţilor musulmani care au fost până acum înălţate pe bătrânul continent.

De două decenii prin Parlamentul RM au trecut tot felul de politicieni. Toţi au promis marea cu sarea. Rezultatul? Zero. Dacă e să analizăm vorba lui Euripides care spune că: „Omul trebuie să se afle acolo unde poate fi de folos”, atunci Voronin, Lucinschi, Snegur şi alţii alde ei, chiar nu aveau ce căuta în fruntea poporului. Poate că într-o gospodărie agricolă ei ar fi fost de mai mult folos. A nu face nimic bun pentru poporul tău echivalează cu a-i face rău.

Citeam undeva că în Singapore dacă eşti prins aruncând gunoi în locurile publice, trebuie să achiţi o amendă de aproape 500 de euro, scuipatul pe jos se amendează cu 100 de euro, traversarea străzii la culoarea roşie – 25 de euro etc. Cu câteva decenii în urmă a fost sărac. Astăzi, Singapore este unul dintre cele mai dezvoltate state ale lumii.

De amenzi singaporeze are nevoie şi Republica Moldova. Ba mai mult, sunt necesare amenzi prevăzute anume pentru politicieni. Fiind obligaţi, prin lege, să plătească bani pentru că amăgesc electoratul, pentru că scuipă în sufletul nostru, pentru că sunt incompetenţi ş.a., lucrurile se vor schimba în bine.

O altă cale de a scăpa de sărăcie şi haos, ar fi punerea la respect a tuturor funcţionarilor corupţi. Din câte vedem se vorbeşte deschis despre cei care au furat ţara în ultimii opt ani, dar nimeni nu-i bagă în temniţă. Care este problema? Până când hoţii vor mai sta la libertate? Avem justiţie în ţara asta?

Să nu aşteptăm respect din partea Rusiei sau a Uniunii Europene, atâta timp cât noi singuri nu ne vom respecta.

Să nu aşteptăm să ni se facă dreptate atâta timp cât lăsăm mincinoşii să ne conducă.

Să nu visăm la opulenţă, atâta timp cât lăsăm hoţii să ne fure.

Referendum 2010 - în căutarea vinovatului

0 comentarii
Acest eşec nu trebuie pus doar în sarcina partidelor politice. Este un eşec al tuturor celor care au un punct de vedere. Mulţi dintre cei care au trebuit să se implice, nu s-au implicat, declara deunăzi Vlad Filat.

Eu sunt departe de gândul că cei 70% care nu s-au prezentat la referendum au făcut-o din cauza comuniştilor. Oamenii nu au fost motivaţi, entuziasmaţi, este de părere Victor Osipov.

Liderul democraţilor Marian Lupu crede că politicienii ar trebui să însuşească nişte lecţii de viitor. El sugerează că ar fi necesară renunţarea oamenilor politici la interesele înguste şi să demonstreze o poziţie comună.

De nevalidarea referendumului sunt responsabili toţi membrii Alianţei pentru Integrare Europeană, mai cu seamă Filat şi Lupu. Îngâmfarea unuia şi inconsecvenţa celuilalt au condus poporul la o stare de ură şi nepăsare profundă. Încrederea în „salvatorii naţiunii” va fi foarte greu de câştigat. Poporul nu-i va mai crede atâta timp cât nu vor vedea fapte concrete, căci, dacă e să ne referim la promisiunile lor, nu-s decât vorbe goale.

Mori stricate.