Baştovoi-cuceritorul

Niciodată nu mi-a fost uşor să scriu despre oamenii alde mine, iar tendinţa unora de a se împroşca cât e ziulica, să nu-i spun cariera, de lungă, cu zeci şi zeci de pagini încărcate frecvent cu fraze laudative… mă omoară. Din cauza subiectivităţii, dar mai ales a servilităţii – roade ale intereselor personale, anumiţi apreciatori ai operelor literare tind să supradimensioneze valoarea creaţiilor unor autori, îngropându-i concomitent pe alţii în negura groasă, „s-o tai cu cuţitul”, vorba lui Cărtărescu. Totuşi, în această lume îngustă a literaturii, lipsită adesea de bun-simţ, l-am întâlnit pe Vitalie Răileanu, un sol al adevărului literar, demn de Cartea Roşie care, în mod absolut dezinteresat, mi l-a descoperit pe talentatul scriitor basarabean Savatie Baştovoi.

De obicei, nu cred în numele niciunui scriitor, până în clipa în care nu-i cunosc opera. Recunosc că am dat dovadă de mefienţă şi în cazul lui Baştovoi. Diavolul este politic corect, Nebunul şi Audienţă la un demon mut, au fost însă lucrările care mi-au topit definitiv gheţarii neîncrederii din suflet. În Republica Moldova se scrie Literatură, şi nu din aia ornamentată cu sute de recenzii ale colegilor de gaşcă, care nu fac decât să se amăgească unii pe alţii cu vorbe mieroase, ci literatură à la Baştovoi, gata să cucerească prin conţinutu-i în sine, nu prin vocabulele lipsite de încărcătură şi de adevăr ale deloc puţinilor „maeştri” ai scrisului.

Dintr-o generaţie a scriitorilor care se întrec în a se exprima prin neologisme, nu prin sensuri, a apărut Savatie Baştovoi. Acesta, prin simplitatea scrisului său, asemenea lui Grigore Vieru sau lui Nicolae Dabija, ajunge la inima cititorilor fără să-i obosească, fără să-i sufoce într-un limbaj mâlos şi lipsit de tâlcuri.

Acest Columb al literaturii basarabene, care s-a aventurat în universul prăpăstios al creaţiei artistice neţinând cont de „reţetele succesului” propovăduite de unii scriitori, cunoaşte succesul chiar sub ochii noştri, abordând un cu totul alt stil de scriere, lăsând acei obscuri propovăduitori să plutească într-o iluzorie reuşită care, în realitate, nu depăşeşte graniţele propriei lor găşti. Detaşarea voită şi conştientă de gândirea colectivă a scriitorilor de duzină, l-a propulsat pe Savatie Baştovoi în marea literatură a spaţiului carpato-danubiano-pontic, devenind un produs al propriului talent, al propriei metode de aşternere a subiectelor cărţilor sale pe hârtie.

Deşi tindem spre perfecţiune, nimeni încă nu este perfect, iar oamenii imperfecţi, după cum spun şi cărţile sacre, nu pot face lucruri perfecte. La fel şi operele acestui duhovnic cu aptitudini literare de invidiat, despre care este devreme să afirmăm că au atins gradul suprem al sublimităţii.

Necunoaşterea practică a perfecţiunii scrisului, mai ales că aceasta este percepută de fiecare în parte diferit, îi oferă lui Savatie Baştovoi posibilitatea să-şi demonstreze talentul prin noi şi noi cărţi, cucerind astfel treptele valorii şi ale calităţii, neatinse până acum de alţi scriitori.

Impresionant este faptul că, în timp ce lecturam Diavolul este politic corect sau Audienţă la un demon mut, aveam senzaţia că vizionez un film. Citindu-l pe Baştovoi este ca şi cum ai merge la cinema. Mai mult de atât: înfruptându-te din deliciul scrisului său, simţi datoria morală să-i „ospătezi” şi pe alţii. Creaţiile sale au ajuns să fie analizate chiar şi pe ogoarele Moleştiului (Ialoveni) unde, alături de ai mei, cu sapele în mâini, împărtăşeam impresiile despre cele citite în opera acestui prolific autor.

Identitatea dedublată a lui Savatie Baştovoi: scriitor şi preot în acelaşi timp, îşi lasă amprenta pe creaţia sa. Baştovoi-scriitorul este intrigant, uneori vulcanic, Baştovoi-preotul, în schimb, este ca o apă lină, care, pe unele pagini, s-ar vrea a fi văzută de cititor, furtună. Totuşi, n-ar fi corect să generalizez, deoarece gusturile şi aşteptările cititorilor pot fi diferite.

Valoarea cărţilor nu se măsoară în exemplare tipărite sau în exemplare vândute, ci în impresii lăsate. Cărţile lui Savatie Baştovoi te lasă copleşit de impresii, acest fapt conferindu-le o incontestabilă valoare.