A mai rămas un singur pas

Pentru a ne decide soarta, viitorul, nu a rămas decât să păşim pe tărâmul zilei de mâine. 28 noiembrie se află la numai câteva ore distanţă de noi. Aseară s-a pus punct nesfârşitelor dezbateri electorale televizate, prin intermediul cărora am reuşit să cunoaştem ce fel de oameni sunt politicienii, ce planuri au ei pentru ţara noastră, care este capacitatea lor de gândire, cât sunt de credibili, cât sunt de mincinoşi. Dacă până azi au vorbit ei, mâine urmează să vorbim noi. Cu siguranţă o vom face, indiferent că meteorologii anunţă vreme urâtă de tot. Frigul, ploaia, lapoviţa, noroiul, vor face parte din decorul zilei destinate alegerilor.

În această săptămână, după cum a fost şi de aşteptat, comuniştii şi-au demonstrat măiestria de a fabrica minciuni, aşa cum numai conducerea de vârf a Partidului Popular Creştin Democrat din Moldova ştie s-o facă. Dacă în 2002 a fost răpit membrul PPCD Vlad Cubreacov, care mai apoi, după cum a fost de aşteptat, a reapărut, recent Artur Reşetnicov, fost director SIS, locul 37 pe lista electorală a PCRM, rudă cu liderul comuniştilor, a avut aceeaşi soartă. Acesta declară că a fost răpit pentru câteva ore de persoane necunoscute direct din stradă, care i-au cerut informaţii compromiţătoare la adresa lui Vladimir Voronin. El mai spune ca a fost chiar ameninţat şi cu moartea. Poliţiştii care investighează cazul au remarcat din start că unele declaraţii ale acestuia se bat cap în cap.

Datorită acestui incident, am aflat că liderul Partidului Conservator din Moldova, Natalia Nirca, care recent spunea că formaţiunea sa nu-i un satelit al PCRM, este, de fapt, fina de cununie a lui Reşetnicov. Întortocheate sunt căile Domnului.

Aseară, la postul public de televiziune Moldova 1, jurnalista Aneta Grosu l-a întrebat pe Iurie Muntean, membru PCRM, de ce timp de opt ani de zile cât partidul din care face parte a fost la guvernare nu a construit comunismul în RM, el s-a contrazis, spunând că partidul comunist, de fapt, nu este comunist. Asta e ca şi cum ai spune că PCRM care a guvernat Republica Moldova din 2001 până în 2009, de fapt, nu a guvernat-o.

Cel mai mare semn de întrebare planează deasupra Partidului Democrat din Moldova, ale cărui acţiuni postelectorale sunt greu de intuit. Marian Lupu se arată dispus să negocieze atât cu PCRM, cât şi cu forţele Liberal-Democrate. Din ultimele declaraţii ale reprezentanţilor acestui partid în cadrul dezbaterilor electorate, reiese că aceştia se axează pe dezvoltarea democratică a ţării şi mai ales pe continuarea eforturilor de Integrare Europeană a RM. Planurile lor de viitor coincid sută la sută cu planurile de viitor ale partidelor de dreapta din ţara noastră. Cred eu că liderul PDM, dar şi colegii săi, sunt conştienţi de faptul că dacă vor coaliza cu PCRM, înseamnă că acceptă să meargă împotriva voinţei majorităţii intelectuale din ţara asta, împotriva voinţei zecilor de mii de tineri care au luptat pentru libertatea lor în aprilie 2009.

Datorită PR-ului bine pus la punct, Vlad Plahotniuc, membru PD, dintr-un mafiot periculos aşa cum ni l-a prezentat Sergiu Mocanu, a căpătat peste noapte imaginea unui mare şi brav filantrop, care ajută săracii, sportivii, care se îngrijeşte de plăcerile tinerilor organizându-le în mod absolut gratuit concerte electorale. În ultimele săptămâni, deşi acesta nu a apărut mai deloc pe ecranele televizoarelor, excepţie făcând scurtele apariţii la Prime TV, faptele sale au vorbit mai mult decât poate vorbi o gură de om. În loc să vedem un individ înfiorător, înarmat cu pistoale şi bombe, societatea a dat cu ochii de un bărbat zâmbitor, bine dispus, priceput în fascinarea maselor prin limbajul său simplu şi direct. După alegeri vom vedea ce se ascunde în dosul zâmbetului său. Să sperăm că acest zâmbet nu este masca care îl ascunde pe adevăratul Plahotniuc. Poporul basarabean nu ar mai suporta o trădare din partea politicienilor care mai mult sau mai puţin inspiră încredere.

Dintre candidaţii electorali care nu au nicio perspectivă politică, dar care şi-au dat vânt gurilor pe parcursul acestei campanii electorale, îi putem menţiona pe Valeri Klimenko, liderul Mişcării Ravnopravie, fervent susţinător al PCRM, dar şi pe pseudopatrioţii din Partidul Patrioţii Moldovei, care, după ideile pe care le sugerează, ne fac să credem că ei au fost şcoliţi prin Rusia.

Totuşi…, viitorul politicienilor dar şi a falşilor politicieni este în mâinile noastre. Pe 28 noiembrie haideţi să votăm pentru binele ţării. Haideţi să alegem corect. „Votează, lume!”