Orașul Edinburgh – o călătorie de basm pe pământuri scoțiene

Sunt genul de turist care, deși dispune de bani puțini, îi place să călătorească foarte mult. De vreme ce fiecare individ are hobby-uri la care nu ar renunța nici în ruptul capului, am decis, în pofida surselor financiare limitate sau a timpului puțin, să fiu și eu unul dintre ei.

Pentru că muzeele londoneze, încărcate de istorie și dovezi irefutabile privitoare la trecutul omenirii, de mult le-am explorat, iar Castelul Windsor, Stonehenge-ul, Bath-ul etc. au rămas și ele în amintire-mi locuri pe unde am călcat, am decis să dau ascultare și vocii conștiinței mele… Am ascultat-o, mai ales că același mesaj mi-l transmitea de la o vreme și soția mea – trebuie să vizităm și Scoția. De fapt, de-aș fi avut putință, poate că aș fi călătorit acolo înainte să-mi fi spus conștiința sau consoarta ce să fac. În fine…

Deoarece să vizitezi Marea Britanie fără să tragi o fugă și în Scoția este considerat a fi un grav păcat printre turiști, iar vizitând Scoția, fără să treci prin Edinburgh este socotită curată nebunie, am luat autobuzul chiar către inima culturală și istorică a acelei părți nordice a lumii.

Primul lucru pe care l-am descoperit punând piciorul pe străzile Edinburgh-ului  a fost curățenia desăvârșită ce domnea pe străzi. De fapt orice alt locuitor al Chișinăului, obișnuit să-și trăiască viața printre gunoaie și miasme de tot felul, ar fi remarcat același lucru. Nici maidanezi nu există. Cerșetori însă, pe ici, pe colo, am văzut. Dar să știți că nu au mutre de scoțieni, ci mutre care ne amintesc neîndoios de indivizi veniți de prin estul Europei. În preajma magazinului H&M și a Băncii Barclays însă, era vorba de cerșetori ce vorbeau, dacă nu mă înșeală urechile, chiar în limba în care am scris eu acest articol.

Pentru că era prea dimineață, iar muzeele încă nu-și deschiseseră ușile la acea oră, pornisem apostolește către Parcul Holyrood unde, sus pe dealurile din care este el format în mare parte, se află „Scaunul lui Arthur”.

Priveliștile sunt de-a dreptul uimitoare.  Oraș pitoresc, ape ducătoare către Marea Nordului, vapoare,

munticei înzăpeziți…

De nu ar fi fost frig, aș fi petrecut acolo toată ziua… Potopuri de oameni veneau acolo sus să-și ispitească obiectivele aparatelor de fotografiat cu peisaje de poveste.

La amiază am coborât în oraș (Edinburgh-ul este alcătuit din Orașul Vechi

și Orașul Nou). Primul muzeu pe care l-am vizitat a fost National Museum of Scotland care  dispune de o colecție impresionantă de animale, de roci pământești și cosmice, statui, un totem foarte înalt, un schelet de dinozaur

care ne amintește, indubitabil, de filmul Night at the Museum, cu Ben Stiller în rolul principal, un orologiu de câțiva metri lungime care la anumite intervale de timp adună zeci de curioși dornici să-i admire spectacolul muzical de excepție. Etc. Etc.

Museum of Edinburgh, The University of Edinburgh, St. Giles’ Cathedral

sunt alte câteva situri turistice care merită din plin să fie vizitate.

Pentru că locurile cu o istorie bogată nu au dus niciodată lipsă de personalități notorii, mai ales că adesea anume personalitățile sunt acelea care fac istoria, scoțienii au încercat de-a lungul timpului, prin diferite mijloace, să le păstreze memoria veșnic vie. The Writers’ Museum

este una dintre reușitele încercări de înveșnicire a unor mari scriitori scoțieni precum Robert Louis Stevenson, Sir Walter Scott și Robert Burns unde pot fi văzute o serie de obiecte, deja vechi, care au aparținut acestor luminate minți. În 1840, la opt ani de la moartea lui Sir Walter Scott, în Orașul Vechi din Edinburgh a fost inițiată, în memoria sa, construcția unui cogeamite monument

care impresionează atât prin arhitectură, cât și prin frumusețe.

Pe cât de dezvoltată economic este această parte a Marii Britanii, Parlamentul Scoției

este unul modest… Foarte modest în comparație cu Parlamentul Republicii Moldova unde peste jumătate din populația țării moare de foame. Uneori lecțiile de modestie date de cei bogați au un impact foarte puternic asupra mea. De-ar avea același impact și asupra politicienilor basarabeni, atunci în Republica Moldova s-ar întâmpla lucruri mărețe.

Prețurile la kilturi, pentru doritorii de a achiziționa unul, nu sunt dintre cele mai mici însă frumusețea lor este incontestabilă.

…

Timpul petrecut în orașul Edinburgh, în pofida frigului și a vântului care dansa nestingherit în jurul nostru, a fost nemaipomenit. Anume aerul curat și romul din pahare au dat culori și mai frumoase călătoriei noastre pe tărâm scoțian.

Peste o vreme, de veți fi auzit că m-am mutat cu traiul în orașul Edinburgh, să nu vă mirați!