Vitalie Răileanu – un critic
literar peste măsură de prolific, care în ultimii ani a căutat cu dăruire
pulsul vieții a sute de scrieri literare anunțând potențialii cititori de
utilitatea operelor respective, ne-a bucurat sufletele avide de lectură cu o nouă
carte. Înainte să întorc prima filă a noii sale cărți, botezate inspirat Imun la naupatie, am fost surprins să
aflu că de această dată nu mai este vorba de critică literară, de schițe de
portret, de recenzii etc., ci… de poezie. Binecunoscutul Vitalie Răileanu a
renunțat vremelnic la vechile tradiții literare, punând pe buzele cititorului
fidel și versuri. Dar ce versuri!
Imun la naupatie, publicată la Editura Tipo Moldova din
Iași, în Colecția OPERA OMNIA, este un periplu peste ape reci, învolburate, o călătorie
printre fiorduri nordice, norvegiene, în depărtări antarctice, însingurate…
Începe furtuna
Să plutim spre furtună
Aceste versuri sunt mai mult
decât o invitație la bordul unui vas maritim aruncat în brațele furtunii. Este
o chemare la înfrângerea necunoscutului ce ne stă în cale.
Una dintre multiplele idei ale
poeziei lui Vitalie Răileanu, care mi-au răscolit gândirea după lecturarea
integrală a cărții, urmând poteca interpretărilor firești, ar fi existența
pământului aflat la margine de ape, existența indubitabilă pe undeva a unui far Alexandrin, a unui far îndrumător
spre salvatoarele limanuri.
Pentru iubitorii de versuri, de
versuri acoperite abundent cu stropi sărați și reci de mare, postez mai jos
două dintre inumerabilele poezii cuprinse în această carte, punând astfel la
încercare și imunitatea lor, a cititorilor, la naupatie…
Eu sunt imun!
Lectură plăcută!
Nord
știu că
nu mă așteaptă nimeni în portul de ataș
și voi
rămâne aici
în larg
lup de
mare care trece prin Fiordurile Norvegiei
încorsetat
de cristale reci de gheață nordică
nu adun
diluvii pentru tine
iubito…
ce vis
încordat
ce tânăr
e visul ce taie
însemne
pe brațele mele
ce
înoată spre alte Fiorduri
mai
nordice
mai
nordice…
incertitudine
astăzi
m-au durut
vechile
răni
de
aduceri aminte
și eu
m-am
metamorfozat
în
cristale mici de sare
fiind
înghițite de apele reci ale mării
No comments:
Post a Comment