"Apărarea lui Socrate" de Platon

 

Când afară crapă pietrele de frig la Casa Actorului se joacă teatru. Pe 19 decembrie, în jurul orei 20:00, de Sfântul Nicolae pe stil vechi, a fost prezentată publicului piesa Apărarea lui Socrate de Platon, în regia tânărului și talentatului actor Mevv (Mihai Fulga), care a fost pentru aproape o oră și eroul central al piesei – Socrate. Acest erou al vremurilor de demult și al timpurilor prezente, prins în lanțuri grele, nenorocitoare, cuprindea de-a lungul și de-a latul ființei sale toată tragedia acestei lumi. Meletos, jucat de Serghei Chiriac, și Anytos, de Denis Chirtoacă, două personaje cu rolul de a decide soarta lui Socrate, care nu credea în zei, au amplificat manifestările dramatice ale acestui înțelept antico-actual. Libertatea spiritului acestuia de a crede sau a nu crede în divinitățile gloatei, de a se supune sufletește regulilor înrobitoare de spirite ale societății, a fost una dintre ideile centrale ale piesei.

Noi, cei prezenți, nu am fost nici pe departe spectatori. Nu! Noi ne-am aflat chiar în mijlocul evenimentelor și am luat parte la condamnarea lui Socrate. Noi eram poporul. Iar poporul, din câte se știe, a cerut și crucificarea lui Iisus.

Muzica, care a înveșmântat spectacolul de la început și până la sfârșit, a fost inspirat aleasă și a sunat ca o sentință, ca startul unei ultime confruntări cu lumea, cu marii diriguitori ai ei, care decid ce e „bine” și ce nu e bine pentru noi…

Acest spectacol mi-a atins câteva corzi ale sufletului care nu au vibrat niciodată până astăzi… Iar lanțurile din jurul cărnii lui Socrate au devenit laitmotivul gândurilor mele de la terminarea fulminantă a tragediei până acum, când scriu aceste rânduri. Pentru că aceleași lanțuri, fără să vrem sau să ne dăm seama, ne scrijelesc, ne rup în bucăți spiritele, libertatea, gândirea…

Viitorii mari actori de mâine trebuie văzuți, sprijiniți și admirați astăzi. Pe 19 decembrie, în jurul orei 20:00, când afară crăpau pietrele de frig, ei au evadat din coconul genezei, zburând elegant, ca niște fluturi exotici, spre culmi…