Un pastor american a prezis că pe 21 mai 2011, ora 18:00, va veni sfârşitul lumii. Şi… sfârşitul lumii nu a venit. În ultimii ani, am ascultat predicţiile mai multor proroci legate de acest subiect, dar nici una dintre ele nu s-a adeverit. Cartea Sfântă spune că: „Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi” (Matei 24:11), iar cu privire la sfârşitul lumii spune că: „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni, nici chiar îngerii din ceruri, ci numai Tatăl” (Matei 24:36).
Omul se crede atotştiutor. Omul vorbeşte despre lucruri necunoscute ca şi cum le-ar cunoaşte, iar cei din jurul lui îl cred. Incapacitatea noastră de a diferenţia adevărul de neadevăr ne duce la pieire. Aşteptăm sfârşitul anunţat de proroci, aşteptăm sfârşitul promis de Dumnezeu, neobservând însă felul în care noi înşine ne sfârşim. Cu o ureche ascultăm predicile preoţilor, iar cu cealaltă – Răul şi, în final, ajungem să credem ce spune Răul. Semănăm tot mai mult cu o adunătură de alde Toma Necredinciosul care, din cauza îndoielilor, nu credem în Cel Neprihănit. Uite că un biet pastor american, rătăcit în propriile păcate, a vestit sfârşitul lumii şi mulţi, foarte mulţi, l-au crezut, iar Dumnezeu, deşi promite viaţa, mai nimeni nu Îl ia în serios. De ce să te îngrozeşti de sfârşitul lumii dacă şi aşa eşti sfârşit?!
Trăim în rătăcire şi nu ne dăm seama de asta. Dumnezeul propovăduit de limbile noastre capătă încet-încet chip de Stăpân imaginar şi nu de Stăpân real. Cuvântul Dumnezeu este folosit de Antihrişti ca o cale de ducere a sufletelor celor naivi spre pierzanie şi nu spre mântuire.
Plecăm genunchii în faţa Domnului numai când ne este greu. În rest, uităm de numele Său. Dar Dumnezeu a obosit de atâta făţărnicie. A obosit să vadă creştini smiorcăiţi care cer ajutor în clipe deloc uşoare şi care nu-I aduc mulţumiri şi laude când sunt fericiţi. În fericirea lor, ei rostesc cuvântul Dumnezeu mai mult ca pe o înjurătură. Am citit undeva despre un tânăr pe nume Albert Elbers, care era foarte rău. Toată lumea îl ocolea din cauza înjurăturilor sale. Deşi nu credea în Dumnezeu, într-o duminică a mers totuşi la biserică. La un moment dat, preotul a început să vorbească despre un soldat care a fost rănit grav la gură, încât a fost necesară amputarea limbii. Înainte să-l adoarmă, chirurgul i-a spus: „Vei fi mut pentru restul vieţii tale. Gândeşte-te care să fie ultimele tale cuvinte”. După ce s-a gândit un timp, rănitul a bolborosit: „Lăudat să fie Iisus Hristos!”. Albert a rămas impresionat de această povestioară.
Din fericire, nouă nimeni nu trebuie să ne amputeze limbile. Însă, dacă ne-am afla în locul soldatului rănit, care ar fi ultimele noastre cuvinte?!
În casa fiecăruia dintre noi, undeva într-un colţ umbrit, la sigur zace o Biblie colbăită. În loc să ne hrănim sufletele cu adevărul din ea, noi preferăm să ascultăm la televizor minciunile unor falşi profeţi.
De ceva vreme, se vorbeşte frecvent despre un sfârşit al lumii în 2012. Cartea Sfântă însă nu spune nimic despre acest cataclism. Pe cine să credem?
No comments:
Post a Comment