Biblia abundă de versete în care se vorbeşte despre homosexualitate. Unul dintre ele îl găsim la Leviticul 20:13 – „Dacă un bărbat se culcă cu un bărbat cum se culcă cu o femeie, amândoi au făcut un lucru detestabil; să fie pedepsiţi negreşit cu moartea; sângele lor să cadă asupra lor”.La o întrunire, reprezentantul unui ONG care se ocupă de apărarea şi promovarea drepturilor minorităţilor sexuale, încerca să convingă un preot, dar şi publicul din sală că homosexualii nu sunt aşa cum ni-i imaginăm noi. „Suntem liniştiţi şi paşnici. Nu facem rău nimănui niciodată. Dacă încă nu ştiţi, noi suntem şi buni creştini: frecventăm cu regularitate biserica, ne mărturisim păcatele ca toţi ceilalţi enoriaşi. O parte dintre ai noştri chiar au mărturisit preoţilor că sunt homosexuali. Nu vom încerca nici o clipă să ne ascundem în dosul degetului. Recunoaştem public că ceea ce facem este păcat, dar nu înseamnă că cei care nu sunt homosexuali, ar fi fără păcat.” Declaraţia lui, cel puţin pe mine, mă lăsase fără replică. Plecasem acasă foarte îngândurat. Începui să răsfoiesc Cartea Sfântă. În timp ce căutam un verset care să mă lumineze, îmi amintisem de o vorbă înţeleaptă a lui Confucius: „Nu te plânge de zăpada de pe acoperişul vecinului, când nici pragul uşii tale nu este curat”. Noi, cei prezenţi în sală, am încercat să condamnăm un biet rătăcit, dar uitasem cu desăvârşire de rătăcirea noastră. Păţisem exact ca în pilda vameşului şi a fariseului (Luca 18:9-14) sau precum scrie la Matei 7:1 „Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi”.
Deşi avem motive serioase să aruncăm cu pietre în homosexuali, să nu uităm că şi ei ar găsi în noi pricini suficiente ca să ne împroaşte. Înainte să condamnăm un păcătos, trebuie să ne punem întrebarea, fiecare în parte: dar eu sunt neprihănit?
La Galateni 5:19-21 scrie: „Şi faptele firii păcătoase sunt cunoscute şi sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, idolatrie, vrăjitorie, vrăjmăşii, certuri, gelozii, mânii, neînţelegeri, dezbinări, secte, invidii, ucideri, beţii, petreceri dezmăţate şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei care fac astfel de lucruri nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu”. Este printre noi cineva care să nu fi săvârşit cel puţin un păcat enumerat aici?!
Scuza homosexualilor este că aproape fiecare individ este rob al unui păcat anume. În această privinţă ei chiar au dreptate.
Problema majoră nu constă în faptul că ei sunt homosexuali, ci că prin diverse manifestări publice, stradale, îşi impun forţat ideile perverse şi incultura. Ei mereu se plâng că sunt discriminaţi. Păi, cum altfel? Creştinul adevărat când greşeşte, se aşază umil în genunchi şi, cu lacrimi în ochi, îşi cere iertare de la Dumnezeu – nu umblă cu steaguri şi pancarte pe străzi, aşa cum obişnuiesc ei să facă. Un creştin autentic nu se mândreşte cu păcatul pe care îl face. Homosexualii, deşi se laudă că frecventează biserica, se mândresc cu nelegiuirea lor. Sunt ei creştini?! Este o ticăloşenie mare să pângăreşti în asemenea mod numele bisericii, numele lui Dumnezeu.
Ei trebuie să înţeleagă corect că pentru un heterosexual, este o scârboşenie imaginea în care apare un bărbat îmbrăcat în femeie, în care doi bărbaţi sau două femei se sărută sau fac dragoste. Este normal ca părinţii unui copil să fie ambii bărbaţi sau ambii femei?! Ce s-ar întâmpla cu această lume dacă pe străzi ar ieşi şi criminalii ca să revendice drepturi de a ucide, pedofilii să violeze, hoţii să fure? Ar fi haos.
Sodomiţii trebuie să înţeleagă că atâta timp cât îşi vor tăinui păcatul de ochii lumii, nu vor fi condamnaţi sau discriminaţi pentru că nimeni nu va şti de patima lor. De vreme ce eu, cu orientare sexuală normală, nu ies în stradă să spun acest lucru lumii, de ce ei ar ieşi?
Ca să obţinem regim liber de vize cu UE, guvernanţii moldoveni sunt impuşi de Occident să accepte punerea homosexualilor pe picior de egalitate cu restul categoriilor de cetăţeni din ţara noastră. Ce sunt mai importante: legile date de Dumnezeu sau legile idioate şi păcătoase făcute de nişte entităţi perverse? Care mai este rolul bisericilor în societatea contemporană, dacă nu pot opri căderea omului în abisul mizeriei spirituale? Încotro mergem? Sau, guvernanţii noştri, folosindu-se de zicala scopul scuză mijloacele, vor să facă un bine gloatei dintre Prut şi Nistru, ca să se poată duce oriunde în Europa fără vize, acceptând în schimb, Răul impus de Vest?!…
Totuşi, Budha spunea: "Ura nu dispare niciodată prin ură, ci prin dragoste".
No comments:
Post a Comment