Cine ni-s fraţii?!

Deşi ne numim moldoveni, habar n-avem cine suntem. Deşi locuim pe planeta pământ, idee n-avem de pe ce planetă am căzut. Deşi ochii şi mintea ne sunt îndreptate spre anumite orizonturi, nu suntem în stare să şi ajungem la ele.

Ceva se întâmplă cu noi.

Pedalăm intens, totuşi…, rămânem pe loc.

Întrebarea cine suntem noi?! mai stă încă în capetele multor basarabeni. Două decenii de independenţă au fost insuficiente pentru a găsi adevăratul răspuns cu privire la identitatea noastră.

Ai putea spune că o bună parte dintre concetăţenii noştri se bălăcesc în mocirla ignoranţei, nu din obligaţie, ci din plăcere. Ei se simt confortabil în postura de indivizi care nu ştiu de unde vin şi încotro se duc. Ei, chiar şi atunci când gândesc strâmb sau când nu gândesc deloc, tot drepţi se consideră. Acestor indivizi cu creierele osificate nu are rost să le faci cunoscută adevărata istorie, pentru că ei oricum vor da crezare doar falsei istorii.

În Basarabia poţi întâlni frecvent oameni prin venele cărora curge sânge de român. Dar mulţi dintre ei nu-şi spun români, ci moldoveni. Aşa le-a zis V. Voronin şi ei l-au crezut. Mai mult de atât, ei se consideră fraţi cu ruşii (cei din Rusia), iar pe români – popor care vorbeşte aceeaşi limbă, care are aceleaşi tradiţii, acelaşi trecut istoric –, îi tratează ca pe nişte străini, ca pe nişte duşmani. Îi urăsc de parcă anume românii şi nu ruşii sunt acei care ne-au ocupat, ne-au impus să le vorbim limba, au provocat foametea, ne-au deportat bunicii, ne-au dus tinerii în războiul din Afganistan etc. Cum este posibil să iubeşti omul / poporul care te urăşte?

Anecdotele despre moldoveni sunt la modă în Rusia. Ei se amuză auzind că concetăţeanului nostru de prea multă muncă i s-au lungit într-atât mâinile, încât acesta se scarpină la călcâi fără să se aplece, dar şi fără să ridice piciorul. Ei râd în hohote atunci când aud că moldoveanul, imediat ce termină de făcut dragoste cu soţia sa, se ridică din pat şi se apucă de tencuit. Ei râd de noi chiar şi atunci când noi plângem.

Oricât de mult i-ar adora moldovenii pe ruşi, aceştia niciodată nu vor răspunde cu aceleaşi sentimente. E şi firesc. Ei sunt un popor străin, care nu are nimic în comun cu al nostru. România însă, parte din noi sau mai bine zis noi parte din ea, ne oferă şansa să ne simţim ca acasă. România e şi patria noastră, iar cetăţenii ei sunt şi fraţii noştri.