Fuga din stupul cu moldoveni

Republica Moldova nu este un stat unde să vrei să rămâi prea mult. Degringolada politică dintre Prut și Nistru, prin ricoșeu, lovește în aproape fiecare cetățean care nu face parte din sistem. Din acel sistem corupt și desfrânat am refuzat și eu să fac parte. Deși, uneori, eram tentat să cred că, prin implicare, aș putea cumva să-l schimb. Odată, naiv fiind, îndrăznisem să-i spun unui politolog că dacă am avea măcar un dram de voință am putea schimba multe în politicul moldovenesc, iar el, zâmbind cu un evident subînțeles, mi-a spus că un sistem clădit pe ruinele moravurilor URSS-iste, unde apucăturile omului sovietic sunt considerate veritabile virtuți, schimbările reprezintă doar o banală utopie. „Acest sistem nu poate fi schimbat. Dimpotrivă, el este cel care ne schimbă zi de zi, care ne mutilează credințele, idealurile și ființa. Acest sistem nu poate fi schimbat, ci numai înlăturat.”

Dar, la 7 aprilie 2009, cu implicarea activă a zeci de mii de tineri, a eșuat și înlăturarea acestuia. Hoții continuă să fure, trădătorii să ne conducă, iar cei onești să fugă. Între timp a ajuns să se vorbească deja de un milion de moldoveni care au emigrat. Din cei aproape patru milioane de oameni câți are Republica Moldova, un milion este prea mult. Câți dintre ei se vor mai întoarce acasă?!

…Și eu fac parte din acel milion. Iar SUA nu este prima mea încercare de evadare din RM. Pentru că politicul moldovenesc îmi sufoca spiritul am înțeles, încă din adolescență, că trebuie să plec undeva. Și, fără să ezit, am plecat. Am hoinărit prin lume începând de la hotarele Munților Ural și până la Atlantic. Printre străini, îmi este rușine s-o spun, mă simt mai „acasă” decât acasă. Pentru că indiferent de arealul geografic unde m-am aflat în timpul exilului, nimeni dintre străini nu a atentat la integritatea și la libertatea spiritului meu.

Departe de pseudo-statul Republica Moldova mă simt cu adevărat liber.

Este bine de știut că nu doar sărăcia este cauza plecărilor masive din Republica Moldova. Pentru că există sute de mii de oameni săraci în țara noastră care nu intenționează nicicum să plece undeva. Lipsurile de tot felul nu-i deranjează să-și trăiască viața acasă. O bucată de mămăligă și o coadă de ceapă verde sunt cât se poate de suficiente ca să le potolească foamea și avântul plecării printre străini.

Exilul este rezultatul evident al unei mulțimi de alte lipsuri la care sunt supuși cetățenii noștri. Cumetrismul, corupția, justiția care face nedreptate celor drepți și dreptate oamenilor certați cu legea, sistemul medical infect etc. Oamenilor onești le vine greu să supraviețuiască în RM. Iar cei mai vulnerabili sunt tinerii. Tot ei sunt acei care se autoexilează. Ei sunt într-o permanentă căutare a unei altfel de vieți, unde existența umană se supune altor legi decât cele din țara lor de origine.

Republica Moldova s-a debarasat de Uniunea Sovietică, nu și de homo sovieticus din politicul său care face viața amară cetățenilor de rând.

Deși am plecat departe de Republica Moldova continui să cred, undeva adânc în sufletul meu, că mai pot schimba ceva acolo.

Probabil că naivul din mine nu va muri niciodată…