Breaking news/ La Russie versus Eurovision (pamphlet)

0 comentarii
Après la victoire de l’Ukraine et la défaite épique de la Russie, Vladimir Putin a souffert, ce samedi soir, une crise nerveuse profonde. Les témoins déclarent que l’explosion nerveuse du président fut succédée par l’apparition d’un grand nuage de fumée toxique au-dessus du Kremlin. En convoquant ses conseillers, il a promptement décidé qu’il est le moment propice pour laver efficacement  et définitivement la honte de son peuple qu’ils l’ont vécue pendant la finale de l’Eurovision.  

Même si le show de l’interprète russe Serghei Lazarev a été irréprochable, Putin pense que la déportation de l’interprète en Sibérie pour une vingtaine d’années est inévitable.

En outre, même si l’Ukraine est le grand gagneur, l’année prochaine le concours de l’Eurovision aura lieu sans doute en Russie, parce que l’objectif majeur de l’armée russe est, maintenant, d’occuper en force Kiev. En même temps, sur l’agenda se retrouve et la République de Moldavie accusée d’avoir donné ses 12 points à l’Ukraine.


Aussi, Putin pense que pour garantir les victoires annuelles et millénaires de la Russie, il est obligé par son conscience; son conscience qui est attiré par le territoire criméen comme l’abeille est attirée par les fleurs, qu’il  crée son propre concours musical européen, international et interstellaire intitulé objectivement Putinovision  ou participeront seulement les interprètes russes.

Valeriu Munteanu, ministrul-cortină în spatele căruia corupția și mita capătă proporții halucinante

0 comentarii
Venirea lui  Valeriu Munteanu în fruntea Ministerului Mediului din Moldova a fost salutată de foarte multă lume. De ce? Pentru că Domnia Sa este probabil unicul membru al Partidului Liberal care promovează un discurs sincer și care manifestă o voință vie privind realizarea schimbărilor radicale în această țară.

Dacă Chirtoacă prin prestația sa mediocră în fruntea Primăriei Capitalei a reușit în ultimii ani să-și piardă un număr semnificativ de simpatizanți, atunci Valeriu Munteanu, prin aparițiile televizate și prin pledoariile sale frecvente, mai ales cele legate de Unirea cu România, a câștigat încrederea unui segment important de alegători. Uneori am impresia că Valeriu Munteanu nu este membrul Partidului Liberal, ci el însuși este un OM-Partid.

Dar, uneori, ca să ne dăm seama de cât de mic sau mare este un om, atunci acestuia trebuie să i se ofere o funcție, un fotoliu.

Întrucât sunt fiu de pădurar și cunosc foarte bine problemele acestui sector important aflat în stăpânirea Ministerului Mediului, am urmărit cu atenție maximă evoluțiile din ultimele luni. Agenția Moldsilva, de câtăva vreme a devenit o instituție care nu luptă atât cu pădurarii care efectuează tăieri ilicite de copaci sau cu șefii incompetenți și corupți din fruntea ocoalelor silvice, cât cu toți lucrătorii din acest sector care nu sunt membri ai partidului liberal sau cu acei care nu au dat mită pentru a-și păstra locul de muncă.

În cadrul ocolului silvic Rezeni situația este una dezastruoasă. Pădurari cu experiență și vocație au fost înlăturați cu ușurință, locul lor fiind luat de amatori care în viața lor nu au sădit un arbore sau un tufar. Dar, pentru că au dat mită în valoare de mii de euro, au devenit pădurari cu acte în regulă. Azi, nu mai e la modă să înveți la Colegiul de Ecologie. E suficient să fii o lepădătură, un avorton ordinar cu carnet de membru al partidului liberal, plus câteva mii de euro în buzunar. Întrunind aceste condiții, lucrurile se rezolvă foarte ușurel. Se întâmplă chestii destul de murdare și mă îndoiesc că Valeriu Munteanu nu este la curent cu mita pe care o dau doritorii de a pune mâna pe un post de pădurar.

Se vorbește în târg că unii ajung pădurari nu prin intervenția nemijlocită a lui Valeriu Munteanu, ci a lui Mihai Ghimpu. Dacă așa stau lucrurile, atunci e de la sine înțeles încotro se îndreaptă mita, iar Munteanu nu se poate opune sub nicio formă omului care l-a făcut Ministru.


Domnule Ministru, mai păstrez un dram de încredere în DVS. Vreau să știu doar un lucru. Credeți că toate stârpiturile care devin astăzi pădurari dând mită, dar stau sub umbrela PL-ului, vor fi pădurari onești?! Credeți că ei dau mită în valoare de mii de euro ca să lucreze cinstit pentru un salariu de 2000 de lei?! 

Apropo, nu-l lăsați pe Ghimpu să vă mânjească imaginea bună pe care încă o aveți în societate, pentru că sunteți ultimul exponent al Partidului Liberal în care mai avem încredere. Ultimul.

Mortăciunile

4 comentarii
Dimineața, când urc în autobuz sau tren, observ în jurul meu stând pe scaune sau în picioare foarte multe mortăciuni. Mă uit la ele ca într-o oglindă. Da. Știu bine că și eu sunt una dintre mortăciunile despre care vă vorbesc. Unicul semn de viață pe care îl observ la ele este mișcarea repetată a degetului pe ecranul telefonului mobil. De n-ar avea telefonul în mână ai crede că sunt aproape toți morți, și nu de azi sau ieri. Rutina și trezitul matinal ne nenorocește. Suntem niște epave omenești din care viața s-a scurs cu mult timp înainte ca medicii să semneze certificatul de deces.

Suntem niște ruine ce au credința falsă că trăiesc. Unde mai pui că așa, în starea aceasta de existență chinuită, care echivalează fără pic de exagerare cu inexistența, ne mai și facem planuri de viitor. Despre ce fel de viitor poate fi vorba când noi abia de răsuflăm? Când abia de ne mișcăm osemintele! În clipa în care ceasornicul  ne dă de veste că e ora de trezire, ne vine să ne lovim cu ceva în cap sperând să scăpăm de realitatea ce ne stă în față. De la o vreme încoace adevărata mea viață începe când mă culc. Atunci trăiesc cel mai frumos. Și revin la moartea zilnică anume în clipa în care mă trezesc.

În fiecare dimineață trec pe lângă un bătrân ce-și duce traiul într-un scaun cu rotile. Stă pe marginea trotuarului, în fața casei, și zâmbește oricărui trecător. Zâmbește și mai și salută mortăciunile ce-i trec prin preajmă. Uneori chiar mă crucesc de unde oare un om fără picioare are atâta entuziasm și optimism în trupul său?! De unde?! De unde, de vreme ce eu și alte milioane de oameni din jurul meu privim la această lume ca la un coșciug imens? Avem mâini, picioare și toate celelalte mădulare, dar ne purtăm de parcă n-am avea niciunul.

De ce invalizii, de ce bolnavii par să fie uneori mai vioi și mai zâmbăreți decât ceilalți? Chiar e posibil ca infirmitățile să constituie motivele din care trupurile lor emană viață? Iar eu credeam că adevărata viață, mă refer în mod special la vioiciune,  se găsește în trupurile sută la sută sănătoase. 

Nu. Se pare că uneori trupul nostru, așa sănătos cum este, se dovedește a fi prea mare pentru ca viața să aibă forța necesară să se manifeste plenar. Uneori pierderea ei, a sănătății sau infirmitățile (pierderea unei mâini, a unui picior, a vederii etc.) silesc viața să se retragă din acele extremități ale corpului spre centru. Adică în inimă. Concentrată în inimă, abia atunci începe viața să pulseze, să ne facă să plutim și să zâmbim.

Nu știu…

Până voi fi aflat răspunsul la toate aceste întrebări, voi continua să-mi trăiesc viața așa cum o trăiesc acum. Adică ca o mortăciune…


Dar voi?!

Legea Atracției - frizerul

0 comentarii
Nu știu ce mi se întâmplă, însă de la o vreme mi se cam face rușine să ies din casă. Nici prin fața oglinzii nu prea am curaj să trec… Am stat mult și m-am gândit care o fi originea rușinii mele și abia într-un târziu mi-am dat seama că vina o sta poate în faptul că de trei luni nu am mai trecut pragul unei frizerii. Cel puțin, ideea asta mi-a venit într-o seară, pe la aprinsul lumânărilor, când am îndrăznit să ies în stradă fără să pun ceva pe cap. Reacția trecătorilor a fost una pe măsură. Se uitau la coama mea de parcă aș fi fost leul Alex din Madagascar. Alții în genere, se uitau la mine ca la un bivol scăpat din țarcuri sau din prerii ce-și poartă copitele nestingherit prin urbe.

Azi însă, pentru că deja îmi este imposibil sa ascund sub căciulă mițele-mi câlțoase, am decis că trebuie să fac o schimbare în viața mea. Dar, ca să fac această schimbare, trebuie sa-mi înving rușinea de-a ieși din casă că, de, sinceri să fim, uneori atât de încâlcită și vâlvoiată ne este șevelura, încât până și în fața unui frizer nu ne încumetăm să mergem așa.

Am ajuns în starea asta de împădurire capilară excesivă nu din vina mea. Ci, din vina unui incendiu de acum două luni care a făcut scrum frizeria la care mă duceam de obicei. Și, de atunci, mi-am jurat că până nu se redeschide frizeria, nu voi merge nici mort în altă parte. Eu capăt foarte greu încredere într-un frizer . Iar la acea frizerie lucra un polonez bătrân și talentat care pur și simplu făcea minuni din câlții mei.

Azi totuși, am decis să-l trădez. Altfel nu se mai poate. Că până și căciula mi-a devenit prea mică când trebuie să bag în ea zbârlitu-mi crâng. Unde mai pui că vine primăvara și, o tușinare, nu strică niciodată.

Am mers îndelung pe străzile Chicago-lui până să găsesc o frizerie deschisă. Am dat buzna înăuntru, că tocmai se apropia de mine un pâlc de domnișoare și nu am vrut să fiu comparat din nou cu vreo lighioană africană că, de, chiar de mi-am pus căciulă, aceasta oricum luase forma coamei. Vă închipuiți deci cât de șic arătam. De parcă o-i fi fost frate drept cu Samson, în caz că-mi este permisă asemuirea cu o ființă omenească.

Înăuntru, surpriză mare. L-am reîntâlnit pe bătrânul polonez. El m-a tuns. Ce naiba căuta el în frizeria aia în care am nimerit accidental?!

Și să mai zică cineva că Legea Atracției este o invenție banală.


Nu. Să știți că, datorită acestei legi, întotdeauna vom găsi lucrurile care, la rândul lor, ne caută pe noi.

Păpușarul și Reunirea

1 comentarii
Vladimir Plahotniuc, personajul malefic și atotputernic care a transformat Partidul Comuniștilor dintr-o corabie ce părea să nu se scufunde niciodată, într-o epavă, iar epava botezată Partidul Democrat, pe care a scos-o de la fundul mării punând-o din nou să alunece pe valuri, are șanse să facă pentru Republica Moldova lucruri mult mai mari decât acestea.
În anul 2009, hegemonia Partidului Comuniștilor în spațiul politic moldovenesc, dacă este să ne aducem aminte, a fost întreruptă anume de implicarea nemijlocită a Păpușarului care, prin plasarea inspirată a comunistului Marian Lupu în fruntea Partidului Democrat, a oferit șansa istorică forțelor politice de dreapta să realizeze majoritatea parlamentară și să îndrepte pașii RM către Europa, către marile civilizații ale lumii.
Atunci Vladimir Plahotniuc fusese văzut de o parte semnificativă din alegători, drept un salvator al națiunii noastre. Probabil că așa a și fost.
Între timp, acel Plahotniuc, care dintr-o singură lovitură a făcut knockout Partidul Comuniștilor, a reușit să-și șifoneze serios imaginea, atât pe plan intern, cât și internațional. Totul a început, probabil, cu cazul Sorin Paciu, ucis la acea partidă de vânătoare din Pădurea Domnească. Atunci am înțeles clar în buzunarul cui stă justiția moldovenească și în interesul cui acționează aceasta. De atunci și până astăzi, acest personaj sumbru, cu veleități de păpușar, și-a fortificat o imagine de mare manipulator, de individ fără scrupule care, ca să-și realizeze ambițiile și să-și apere spatele, a pus în slujba sa atât justiția, cât și o armată impunătoare de jurnaliști. O fi moldoveanul naiv și ușor de amăgit, dar cine este de fapt acest Vladimir Plahotniuc, cred că s-au convins deja aproape toți.
Plăcuta surpriză din 2009 cu aducerea forțelor democrate la putere s-a transformat, între timp, într-o mare deziluzie. Plahotniuc a dezamăgit profund. De-o fi singurul… Filat a fost o dezamăgire la fel de mare pentru noi. Ghimpu, chiar dacă nu este oligarh și nici hoț la drumul mare, a dezamăgit și el într-un anume fel. În fine…
Acum când toți și-au dat arama pe față, iar poporul a ajuns să-i cunoască și la chip, și la suflet, ai zice că unica soluție este să ne debarasăm de toți o dată și să aducem la putere o elită politică nouă. Dar oricât am vorbi noi de acea elită cinstită și neprihănită, ajungem să vedem că în politicul nostru se învârt mereu aceleași mutre. Nici chiar Sturza nu este o figură nouă.  
Întrucât poporul nostru nu are putința și nici ambiția necesară ca să schimbe personajele acestea hâde și mizerabile, am putea cel puțin, așa cum se și încearcă parcă, schimbarea modului lor de a acționa.
Cum?!
Cheia adevăratei schimbări în țara noastră stă în mâinile lui Vladimir Plahotniuc. Influența și capacitățile sale manipulatoare sunt incontestabile. În afară de o parte importantă din instituțiile statului, el are în propriul buzunar mai bine de jumătate dintre deputații din Parlamentul Republicii Moldova. Ai zice că este atotputernic. Pe termen scurt așa este. Pe termen lung însă, Plahotniuc își dă bine seama că șansele sale de a ajunge după gratii cresc vertiginos. Este cu neputință să ții captiv un stat prea multă vreme. Mai devreme sau mai târziu, Plahotniuc și mulți alți încălcători de lege oricum vor ajunge la pușcărie. Pe de altă parte, toți acești pușcăriabili mai au o șansă să devină eroi naționali. Da! Istoria uneori este foarte îngăduitoare și iertătoare.
Să nu ignorăm faptul că Reunirea cu Țara Mamă este inevitabilă. Doar că nu știm exact când va avea loc. Însă pușcăriabilii noștri, care sunt mulți în parlamentul de la Chișinău, o pot înfăptui în cel mult câteva luni. Este vorba de votul majorității deputaților ca acest lucru să se întâmple. Totuși, ținând cont de vulnerabilitatea deputaților noștri în fața legii, respectiv în fața DNA-ului românesc, aceștia au șansa să negocieze, fie public, fie prin tufișuri, cu autoritățile românești absolvirea lor de orice păcat în fața legii înfăptuit până în momentul votării în parlament a Reunirii Republicii Moldova cu România. Totodată, deputaților care vor vota pentru unire, mai ales că unii dintre ei, mă refer la cei din fracțiunea liberală, chiar merită, să li se asigure, în scris, până la noile alegeri, câte un loc de deputat în legislativul român.
Absolvirea de păcate și asigurarea unui fotoliu, ar garanta votarea, la Chișinău, a Reunirii. Asta, probabil, este ultima șansă a pușcăriabililor din politicul moldovenesc. Ori aleg intrarea în istorie ca niște adevărați eroi, ori vor ajunge, pentru că au ales să rămână niște scursuri, la pușcărie.
Inițiativa, în acest caz, trebuie luată, cred eu, de autoritățile de la București. România, de ani buni, este prea timidă când vine vorba de adjudecarea pământului care, istoric și moral, îi aparține. Este nevoie de mai multă insistență din partea ei. Regulile jocului pot fi dictate anume de partea română, iar PL, cât și o parte importantă din deputații pătați de la Chișinău, oferindu-li-se grațierea și câte un fotoliu de deputat, vor vota Reunirea.
  PS. Unii vor invoca faptul că este nevoie de un referendum ca să aflăm poziția poporului vizavi de o asemenea inițiativă. Dar să nu uităm că Parlamentul de la Chișinău a votat sute, poate mii de legi fără să se consulte cu poporul, chiar dacă aceste legi erau îndreptate împotriva acestuia. Cât despre Reunire, aceasta este ultima șansă a noastră. Ultima… Iar poporul o va accepta cu bucurie. Cât despre minoritățile ce ne populează pământurile, se vor conforma voinței majorității. Pentru că atât ele, cât și noi, înțelegem bine că ieșirea din mizeria în care ne aflăm de zeci de ani, poate fi realizată doar prin Reunire.

  Plahotniucule, ești băiat matur și deștept. Nu ezita să faci istorie, imortalizându-ți numele! Bănuiesc că ești conștient de faptul că Reunirea stă în mâinile tale acum. Și, ca să știi, noi, poporul, suntem pregătiți să te iertăm pentru toate relele pricinuite acestei palme de pământ.  Iertarea ta se ascunde în Reunire.
Nu-ți irosi șansa. Joacă-ți ultima carte cu inteligență.