...
Viaţa noastră
nu începe în clipa în care ne naştem, ci cu nouă luni înainte. La fel
este şi în cazul morţii - mulţi dintre noi "mor" înainte de a muri.
Suedia a câștigat!
Suedia + o piesă excepţională = cu primul loc la concursul Eurovision. Suedia a câştigat. Vom câştiga şi noi vreodată? Sau pentru că Moldova se numeşte aşa cum se numeşte, nu are dreptul să câştige nimic niciodată?!
Destine diferite, sfârşituri asemănătoare
Avem destine diferite, dar sfârşituri asemănătoare... Unii trăiesc în castele, alţii în cocioabe, dar până la urmă, atât unii, cât şi ceilalţi, ajung în sicrie.
Să avem grijă fraţilor, ca în acele sicrie, sub doi metri de pământ, lângă propriile oase, să nu rămână şi sufletele noastre.
Biserica de azi (2)
Credinţa în Dumnezeu aproape că
nu mai există în această lume. O spun cu mâna pe inimă. Am vizitat o
mulţime de biserici şi ceea ce am văzut în majoritatea lor n-a fost nimic altceva decât făţărnicie amestecată cu o mizerabilă
demagogie. Am văzut guri care vorbesc mult, dar inimi care cred puţin.
Am văzut oameni care cunosc Biblia pe de rost, dar care nu-L cunosc pe
Dumnezeu deloc. Am văzut indivizi care declară sus şi tare că sunt
copiii lui Dumnezeu, dar care, în taină, prin faptele lor, îl slujesc pe satan.
Biserica creştină de azi arată jalnic, iar noi, "creştinii", arătăm la fel...
Trăim
vremuri în care ateii cred în Dumnezeu, iar creştinii nu mai cred în
nimic. Preoţi adulteri ne învaţă să fim fideli, preoţi lacomi ne învaţă
să nu fim iubitori de bani, preoţi mincinoşi ne învaţă să
spunem adevărul, preoţi rătăciţi ne arată adevărata cale... Sinonimul
cuvântului biserică este haos, iar în haos numai loc de Dumnezeu nu
este.
În ultima vreme în lume se construiesc biserici tot mai
mari, ca să încapă cât mai multă lume, dar prea "mici" ca să încapă şi
Dumnezeu în ele. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu sufletele noastre unde încape iubirea de toate nimicurile pământeşti, mai puţin însă iubirea de
Dumnezeu.
Religia creştină
trebuie redenumită în religia fariseică, iar noi, creştinii - farisei.
Suntem nişte prefăcuţi, nişte făţarnici incurabili, care doar se prefac
că cred. Mergem la biserică, ne aplecăm genunchii, dar inimile noastre
rămân necontenit scăldate într-o luciferică mândrie. Încotro mergi
biserică de azi? Pe urmele celei de ieri? Care cerea bani pentru
mântuire? Care a organizat cruciade? Care a ucis spiritualitatea din om,
cultivându-i mai curând necredinţa decât
credinţa?
Subscribe to:
Posts (Atom)