Samuel Zemurray – businessmanul moldovean milionar din New Orleans, Louisiana

După aproape doi ani și jumătate de când nu am prea ieșit din orașul Chicago mi-am zis că e timpul să pornesc undeva. Orașul New Orleans din Louisiana, aflat în partea de sud a Statelor Unite ale Americii, fostă colonie franceză și spaniolă, a fost prima destinație care mi-a venit în minte. Unde mai pui că nu e atât de departe de Chicago (aproximativ 1500 de kilometri într-o singură direcție). După aproape 18 ore de șofat, timp în care am trecut prin Illinois, Missouri, Arkansas, Tennessee, Mississippi și Louisiana, am ajuns și în New Orleans, orașul din mlaștini. Până să intrăm în această urbe sudică, e vorba de câteva zeci de kilometri, am traversat un pod construit chiar printr-o baltă imensă de apă, înțesată de copaci mai mult uscați decât verzi.

La un moment dat mă întrebasem la ce bun s-au bătut francezii și spaniolii pentru aceste mlaștini fioroase, vizitate frecvent de uragane și inundații?!

Orașul este unul destul de frumos, mai cu seamă French Quarter-ul.

Iar stejarii seculari sunt cartea de vizită a orașului. Magnifici, cu ramuri uriașe care adesea coboară până la pământ.

Cât despre străzi și cimitire, predomină numele de origine franceză. În acest oraș multicultural, unde peste 60% din populație este de culoare, a locuit în secolul XX și un basarabean, sau mai bine zis un evreu basarabean, pe nume Samuel Zemurray, 

care a venit în SUA cu familia sa pe când avea doar 14 ani. Acest puști care a locuit inițial în Selma, Alabama, avea să crească și să devină unul dintre cei mai bogați și cei mai influenți businessmeni din New Orleans, respectiv din SUA. Afacerea sa, axată pe importul de banane din America Centrală, i-a adus profituri uriașe de-a lungul anilor. De aici i se și trage porecla de Sam the Banana Man. El a fost și un filantrop convins, făcând donații semnificative, inclusiv Universității Tulane din New Orleans. Ulterior Universitatea Tulane a intrat chiar și în posesia casei care a aparținut lui Samuel Zemurray. Acest conac impozant este și azi reședința rectorului în exercițiu al Universității Tulane din New Orleans. Am fost să văd cum arată această casă și am să v-o prezint și vouă.

Unele surse spun că Samuel Zemurray a fost un susținător activ al comunității evreiești, contribuind în diferite moduri la apariția și făurirea statului Israel.

În 1943, în timpul celui de-al doilea război mondial, Samuel Zemurray își pierde fiul, pe Samuel Jr., în Africa de Nord.

Acesta a avut și o fiică, Doris Zemurray Stone, care pentru o perioadă a ocupat funcția de director al Muzeului Național din Costa Rica.

În 1961, Samuel Zemurray pleacă la Domnul. Până să ajung la mormântul lui, am trecut mai întâi prin alte câteva cimitire din oraș. Am rămas cu impresia că oamenii de atunci investeau mai mulți bani în construcția propriului cavou, decât în construcția unei case.

Tradiție care se păstrează până în prezent. Dacă vă întrebați unde încap atâtea cavouri în oraș, păi să știți că nu se construiește câte unul pentru fiecare om, ci câte un cavou pentru toți urmașii unei singure familii. E foarte interesant obiceiul lor de înmormântare, pentru asta poate fi dedicat un capitol aparte.

Cât despre mormântul milionarului Samuel Zemurray, în care își mai dorm somnul de veci soția sa, fiul și o nepoată, este unul cât se poate de modest.

P.S. Întrucât numele fiului meu este Samuel, am fost plăcut surprins să descopăr că un purtător al aceluiași nume, Samuel Zemurray, pe deasupra și conațional de-al nostru, a lăsat urme adânci în istoria New Orleans-ului, orașul din mlaștini.