„De departe, până și lucrurile mari, tot mici par să fie”

Suntem peste șapte miliarde de ființe omenești pe cuprinsul întregului glob pământesc… Și se zice că fiecare dintre noi este înzestrat cu unele calități și trăsături unice în lume. Ba mai mult de atât. Fiecare dintre noi chiar tinde să creadă despre el că este unic și irepetabil. Această ambiție, acest rod al vanității noastre, ne consumă însă toată energia și originalitatea.

Unii însă, care nu se consideră suficient de unici, apelează la steroizi anabolizanți, la botox și la silicoane încercând astfel să genereze schimbarea, schimbarea care să confirme și să reconfirme unicitatea lor. Dar kilogramele de mușchi în plus sau, de ce nu, de sâni, nu ne fac deloc unici. Ne fac să semănăm cu mulți alții care au recurs la toate astea înaintea noastră.

Alții își testează unicitatea apelând la inteligența și înțelepciunea lor. Citesc mult, emit teorii, fac invenții… Thomas Alva Edison, Albert Einstein, Sigmund Freud sau Iuri Gagarin au reușit să devină unici grație realizărilor lor intelectuale și profesionale.

„De departe, până și lucrurile mari, tot mici par să fie”

Cu cât ne îndepărtăm în spațiu și timp de unii oameni, aceștia devin din ce în ce mai mici… Devin mici de tot, până dispar complet.

Chiar și soarele, care are o circumferință de 4.366.813 km, când ne uităm la el pare a fi atât de mic… Totuși, este de remarcat că distanța îi fură soarelui doar din mărime, nicicum din măreție. Anume acest lucru îi conferă unicitate - Măreția.

Putem deveni unici prin măreția noastră, nicicum prin fizicul pe care zi de zi încercăm să-l ducem spre perfecțiune.

De mic mi-am dorit să fac lumea un loc mai bun. Iar pentru aceasta am sperat că, într-un fel sau altul, voi izbuti să o schimb un pic. Dar, în pofida zbaterilor mele îndelungate, în loc să schimb această lume am ajuns eu să fiu schimbat de ea. Am eșuat. Mulți eșuează. Dar, atâta timp cât suntem vii, șansa de a face ceva măreț rămâne, neîndoios, de partea noastră…

Devenind o parte a lumii nu vom ajunge niciodată unici și măreți. Măreți și unici vom ajunge atunci când lumea va deveni o parte din noi. Atunci când existența sau trăirile ei vor depinde exclusiv de ființa noastră. Atunci când vom oferi sau vom lua de la lume lucrurile fără de care existența ei va părea de neconceput. Răpește-i umanității pentru o zi sau două Facebook-ul sau Ebay-ul. Răpește-i-le și vei vedea ce se întâmplă. Lumea este dependentă de Mark Zucherberg sau de Pierre Omidyar fără să-și dea seama. Dependența atâtor milioane de ființe omenești față de acești titani ai clipei sau, mai exact, dependența de invențiile lor, îi face măreți și unici.

Haideți să devenim Măreți și Unici NU prin transformările pe care le facem pe propriul nostru trup, ci prin transformările pe care, eventual, le vom face în lumea ce ne înconjoară.