Fiii înțelepciunii (II)




Ne naștem oameni însă, cu trecerea timpului, mulți dintre noi se schimbă, se transformă… Aleg să fie orice, numai oameni nu. Prin urmare, relele din jurul nostru se întâmplă din cauza acutei lipse de înțelepciune.

Unii dintre noi asociază înțelepciunea cu bătrânețea sau bătrânețea cu înțelepciunea. Totuși, nu o singură dată am auzit expresia că bătrânii sunt ca niște copii. Copii?! Extraordinar! Dacă înțelepciunea aparține bătrânilor, iar bătrânii sunt în mintea copiilor, atunci ce sau cine sunt copiii?

Iisus le spune oamenilor că dacă își doresc să ajungă în împărăția Cerurilor, trebuie să fie cum sunt copiii. Iarăși este vorba de copii. Adică de originile noastre, de începutul începuturilor, de rădăcini… Copiii sunt puri, nevinovați. Ei sunt posesorii înțelepciunii inconștiente. Ei nu înjură, nu mint, nu bârfesc, nu urăsc… Ei sunt înțelepți fără să-și dea seama de înțelepciunea lor. Însă, cu trecerea anilor, mulți dintre noi se îndreaptă spre bătrânețe, lăsându-și înțelepciunea pe tărâmul îndepărtatei copilării.


Unii se vor întreba nedumeriți ce legătură are înțelepciunea cu credința. Să știți că faptele nobile, comportamentul exemplar, deciziile și sfaturile cele mai bune ale omului nasc din înțelepciune, nu din prostie. Un creștin adevărat este și înțelept. Căci înțelepciunea vine de la Dumnezeu.

Așadar, primul pas spre înțelepciune este să nu încetăm niciodată să fim copii. Pentru că Dumnezeu iubește copiii.

Rămâneți copii, dragii mei, chiar dacă de mult nu mai sunteți.

No comments:

Post a Comment