Am fost odată...

Am fost deunăzi în satul meu natal. Văzut-am lucruri care m-au întristat foarte mult: glodul mi se ridica până deasupra gleznelor, iar apele murdare şi adânci coborâte din cer, acopereau tihnite porţiunea de drum căreia i se spune "centrul satului". Înaintând cu greu printre case am început să gâfâi. Plămânii mei se umpleau, fără voia lor, cu "oxigen" îmbibat cu aromă de vită şi cu pişat de iepure.
La o crâşmă, asemenea unei insuliţe aşezate haotic în oceanul nămolurilor, câţiva bărbaţi cu şepcile pe-o parte, se grăbeau să-şi îngroape amarul vieţii lor în paharele cu vodcă.
La o răscruce, câţiva copii, cu cizmele murdare şi feţele triste, au trecut impasibili pe lângă mine. M-am bucurat să-i văd, mai ales acum când eventualele mame pleacă din ţară, acum când naşterile au devenit un fenomen demult uitat.
Am ieşit din sătuc şi m-am îndreptat fericito-melancolic spre pădurea copilăriei mele. Milioanele de copaci ai codrului secular, îmbrăcaţi în culoarea cerului înorat, erau în aşteptarea primei zăpezi. Undeva departe, la adăpostul tulpinilor lor groase şi puternice se afla casa în care am crescut, casa unde trăiesc şi astăzi părinţii mei. Este un mare noroc să fii fecior de pădurar. Acolo, sub ramurile copacilor, pe vreme ploioasă ai, cel puţin, şansa să mergi pe frunze uscate, păstrându-ţi încălţămintea curată, în sat însă, din cauza asfaltului acoperit cu zeci de centimetri de cernoziomuri amestecate cu fel de fel de mizerii scurse din ogrăzile gospodarilor, mersul pe jos devine un calvar.
Dacă cineva va declara vreodată că Republica Moldova face parte din categoria ţărilor din "lumea a treia", noi avem tot dreptul să-l contrazicem. Republica Moldova face parte din categoria ţărilor din "lumea a patra". Aici, pe acest "colţ de rai" cum îl numesc unii, ai coşmaruri fără să dormi, fără măcar să închizi ochii. Ticăloşii, mizerabilii, spurcaţii, idioţii, lepădăturile, pezevenchii, mirmidonii, pramatiile de politicieni ne-au distrus visul, speranţa de a trăi într-o ţară civilizată. Când vom scăpa de glod? Când vom scăpa de sărăcie? Vă întreb pe voi, mârlani de politicieni căpătuiţi peste noapte?
La 28 noiembrie am oferit puterea partidelor de dreapta. Dacă în următorii patru ani nu vor înregistra nicio schimbare în bine, atunci trebuie să fim siguri de un lucru: plecarea noastră din acest hău este inevitabilă. Ce zici, eşti de acord, ori nu?

1 comment:

  1. Sunt de acord cu tine,datorită acestor "mari demnitari" oamenii fug din ţară,iar satele rămân pustii...cel mai trist este că generaţia părinţilor şi bunicilor noştri rămân singuri...

    ReplyDelete