A mai rămas un singur pas

1 comentarii

Pentru a ne decide soarta, viitorul, nu a rămas decât să păşim pe tărâmul zilei de mâine. 28 noiembrie se află la numai câteva ore distanţă de noi. Aseară s-a pus punct nesfârşitelor dezbateri electorale televizate, prin intermediul cărora am reuşit să cunoaştem ce fel de oameni sunt politicienii, ce planuri au ei pentru ţara noastră, care este capacitatea lor de gândire, cât sunt de credibili, cât sunt de mincinoşi. Dacă până azi au vorbit ei, mâine urmează să vorbim noi. Cu siguranţă o vom face, indiferent că meteorologii anunţă vreme urâtă de tot. Frigul, ploaia, lapoviţa, noroiul, vor face parte din decorul zilei destinate alegerilor.

În această săptămână, după cum a fost şi de aşteptat, comuniştii şi-au demonstrat măiestria de a fabrica minciuni, aşa cum numai conducerea de vârf a Partidului Popular Creştin Democrat din Moldova ştie s-o facă. Dacă în 2002 a fost răpit membrul PPCD Vlad Cubreacov, care mai apoi, după cum a fost de aşteptat, a reapărut, recent Artur Reşetnicov, fost director SIS, locul 37 pe lista electorală a PCRM, rudă cu liderul comuniştilor, a avut aceeaşi soartă. Acesta declară că a fost răpit pentru câteva ore de persoane necunoscute direct din stradă, care i-au cerut informaţii compromiţătoare la adresa lui Vladimir Voronin. El mai spune ca a fost chiar ameninţat şi cu moartea. Poliţiştii care investighează cazul au remarcat din start că unele declaraţii ale acestuia se bat cap în cap.

Datorită acestui incident, am aflat că liderul Partidului Conservator din Moldova, Natalia Nirca, care recent spunea că formaţiunea sa nu-i un satelit al PCRM, este, de fapt, fina de cununie a lui Reşetnicov. Întortocheate sunt căile Domnului.

Aseară, la postul public de televiziune Moldova 1, jurnalista Aneta Grosu l-a întrebat pe Iurie Muntean, membru PCRM, de ce timp de opt ani de zile cât partidul din care face parte a fost la guvernare nu a construit comunismul în RM, el s-a contrazis, spunând că partidul comunist, de fapt, nu este comunist. Asta e ca şi cum ai spune că PCRM care a guvernat Republica Moldova din 2001 până în 2009, de fapt, nu a guvernat-o.

Cel mai mare semn de întrebare planează deasupra Partidului Democrat din Moldova, ale cărui acţiuni postelectorale sunt greu de intuit. Marian Lupu se arată dispus să negocieze atât cu PCRM, cât şi cu forţele Liberal-Democrate. Din ultimele declaraţii ale reprezentanţilor acestui partid în cadrul dezbaterilor electorate, reiese că aceştia se axează pe dezvoltarea democratică a ţării şi mai ales pe continuarea eforturilor de Integrare Europeană a RM. Planurile lor de viitor coincid sută la sută cu planurile de viitor ale partidelor de dreapta din ţara noastră. Cred eu că liderul PDM, dar şi colegii săi, sunt conştienţi de faptul că dacă vor coaliza cu PCRM, înseamnă că acceptă să meargă împotriva voinţei majorităţii intelectuale din ţara asta, împotriva voinţei zecilor de mii de tineri care au luptat pentru libertatea lor în aprilie 2009.

Datorită PR-ului bine pus la punct, Vlad Plahotniuc, membru PD, dintr-un mafiot periculos aşa cum ni l-a prezentat Sergiu Mocanu, a căpătat peste noapte imaginea unui mare şi brav filantrop, care ajută săracii, sportivii, care se îngrijeşte de plăcerile tinerilor organizându-le în mod absolut gratuit concerte electorale. În ultimele săptămâni, deşi acesta nu a apărut mai deloc pe ecranele televizoarelor, excepţie făcând scurtele apariţii la Prime TV, faptele sale au vorbit mai mult decât poate vorbi o gură de om. În loc să vedem un individ înfiorător, înarmat cu pistoale şi bombe, societatea a dat cu ochii de un bărbat zâmbitor, bine dispus, priceput în fascinarea maselor prin limbajul său simplu şi direct. După alegeri vom vedea ce se ascunde în dosul zâmbetului său. Să sperăm că acest zâmbet nu este masca care îl ascunde pe adevăratul Plahotniuc. Poporul basarabean nu ar mai suporta o trădare din partea politicienilor care mai mult sau mai puţin inspiră încredere.

Dintre candidaţii electorali care nu au nicio perspectivă politică, dar care şi-au dat vânt gurilor pe parcursul acestei campanii electorale, îi putem menţiona pe Valeri Klimenko, liderul Mişcării Ravnopravie, fervent susţinător al PCRM, dar şi pe pseudopatrioţii din Partidul Patrioţii Moldovei, care, după ideile pe care le sugerează, ne fac să credem că ei au fost şcoliţi prin Rusia.

Totuşi…, viitorul politicienilor dar şi a falşilor politicieni este în mâinile noastre. Pe 28 noiembrie haideţi să votăm pentru binele ţării. Haideţi să alegem corect. „Votează, lume!”

Alege corect, moldoveanule!

0 comentarii
Până la alegeri au mai rămas puţine zile. Zile în care candidaţii electorali îşi vor turna unul asupra celuilalt încă multe zoi şi excremente verbale. Am asistat la tot felul de promisiuni şi angajamente. Patrioţi şi patrihoţi laolaltă vorbesc, zbiară, scheaună în faţa microfoanelor, încât omul flămând, sărăcit, dar mai ales prostit a ajuns să se plictisească, să urască, să blesteme toată tagma politică din ţara noastră. Prin rezultatele sondajelor din ultima vreme, (au fost realizate cel puţin patru), se văd de la o poştă preferinţele alegătorului. În Parlament vor intra oamenii care au mai intrat şi ultima dată, cu excepţia unuia dintre ei. În ultima cercetare sociologică se arată clar că S. Urechean nu va trece pragul electoral. S-ar putea să fie aşa, mai ales că în ultimul an, la întrebările jurnaliştilor legate de Procurorul General Valeriu Zubco, despre care se zvonea că ar veni din partea AMN, acesta devenea irascibil şi ursuz. Astăzi, Urechean este mai „blajin”, ceea ce nu-l va determina pe alegător să uite prea uşor lunile în care el evita să dea un răspuns onest la întrebarea de mai sus. În Parlament nu-l vom mai vedea nici pe V. Ţurcan, cel care a avut un rol dubios în timpul protestelor tinerilor din 7 aprilie 2009. Nici Victor Stepaniuc, ideologul de altădată al PCRM, astăzi candidat independent, nu va mai apuca să devină deputat. La 28 noiembrie, cetăţenii RM vor avea un rol important – rol de ciur. Pleava, care este multă în această campanie electorală va nimeri în cantităţi mult mai mici în Parlament. Este un lucru bun, nu?!
Sărăcia din ţara noastră poate fi combătută numai dacă noi nu ne vom da votul pentru oamenii care nu ştiu ce înseamnă sărăcie. Avem nevoie de oameni care să înţeleagă, să simtă povara lipsurilor noastre. Cu privire la sărăcie Andrew Carnegie spunea că: „Este un adevărat noroc să te naşti sărac”. Însă a uitat să menţioneze că este un adevărat nenoroc şi să mori sărac. Din experienţa ultimilor nouă ani de zile am ajuns la concluzia că în ţara noastră este mai puţin costisitor să trăieşti decât să mori. Dacă pensia mizeră îţi ajunge pentru o bucată de pâine, iată că nu-i nici pe departe suficientă să-ţi cumperi sicriu şi pomeni. Comuniştii ne-au adus pe tărâmul unei vieţi atât de grele, încât ajungi să nu mai vrei să mori. Paradoxal, nu?
Partidele de dreapta sunt unicele care mai pot schimba ceva în ţara asta. Filat şi Ghimpu, ne plac ei nouă, nu ne plac, dar au demonstrat pe parcursul ultimului an că poartă în sufletele lor sentimente aparte pentru noi, moldovenii. Ei sunt deschişi faţă de electorat, ei spun lucrurilor pe nume, ei au o poziţie clară când vine vorba de Integrarea Europeană, de Limba Română, de necesitatea izbăvirii Republicii Moldova de comunism şi de sărăcie. Deocamdată nu cunoaştem prea bine ce urmăreşte PD-ul lui Lupu. Pe 19 noiembrie, omul de afaceri Vlad Plahotniuc a ajuns pe lista electorală a acestui partid şi ocupă poziţia a doua. Unele voci susţin că dânsul pretinde la fotoliul de Prim-ministru, pe care ar fi dispus să-l cumpere cu 20 mln. de dolari. Alţii spun că V. Plahotniuc s-a implicat în politică pentru a dispune de imunitate parlamentară, dar şi de paşaport diplomatic. În pofida tuturor zvonurilor şi a declaraţiilor anti-PD, am putea asista totuşi la o solidaritate postelectorală a acestuia cu fostele colege din Alianţa pentru Integrare Europeană, ceea ce ar asigura o incontestabilă dezvoltare a ţării noastre pentru următorii patru ani.
În ultimul sondaj de opinie realizat de SBS-AXA, observăm că Vlad Filat l-a devansat uşor pe Vladimir Voronin la capitolul încrederea cetăţenilor. Lumea a început să înţeleagă că Voronin nu mai înseamnă totul pentru ţara asta. Lumea a înţeles că spre deosebire de liderul comunist care a promis marea cu sarea opt ani în şir, există oameni cu bun-simţ care îşi onorează promisiunile.
Sfârşitul de noiembrie reprezintă pentru RM un nou început. În ultimul an, zeci de mii de tineri au atins vârsta majoratului şi vor participa pentru prima dată la votare. Voturile lor sunt foarte importante pentru viitorul Basarabiei. Speranţa noastră este anume în aceşti tineri, care în mare parte vor vota pentru Europa, pentru Democraţie, pentru Prosperitate. Cu ajutorul lor, partidul comuniştilor va pleca o dată pentru totdeauna în hăul pe care ei singuri l-au creat din 2001 până în 2009. Voronin nu mai are dreptul să ajungă la putere, pentru că în afară de pădurea de la Ţiganca, acesta va lua în arendă şi sufletele noastre.
Alege corect, moldoveanule!

Noii guvernanţi ai RM ar putea fi cei vechi

1 comentarii

La 12.11. 2010, Asociaţia Sociologilor şi a Demografilor din Republica Moldova a dat publicităţii un nou sondaj de opinie referitor la alegerile parlamentare din 28 noiembrie. Rezultatele arată că în urma scrutinului, Partidul Comuniştilor va acumula 27,9% din voturi, PLDM – 15,6%, PDM – 9,9%, PL – 8,7% şi AMN – 5,1%. Totodată, 27,5% dintre respondenţi sunt încă nehotărâţi ori au refuzat să răspundă.

În viitorul Parlament comuniştii vor avea 35 de fotolii de deputat, iar Alianţa pentru Integrare Europeană – 66 de mandate. În aceste condiţii, AIE, întruneşte numărul necesar de deputaţi ca să poată alege viitorul şef al statului, situaţie favorabilă încheierii perioadei de criză politică din ţara noastră.

Dacă e să ne referim la încrederea populaţiei în politicieni, V. Voronin se află în capul listei cu 28,5%, fiind urmat de actualul Prim-ministru Vlad Filat cu 22,3%. Marian Lupu ocupă poziţia a treia cu 14,2%, iar pe locul patru se află liderul PL, M. Ghimpu cu 11,4%.

În cursa electorală s-au înscris 20 de partide şi 20 de candidaţi independenţi. Dintre independenţi îi putem menţiona pe milionarul Gabriel Stati, businessul căruia a avut de suferit din cauza regimului Voronin, interpreta de muzică uşoară Lenuţa Burghilă, care în timpul guvernării comuniste a tocat în jur de 8 mln. de lei în cadrul unor proiecte de promovare a culturii în RM, Valentina Cuşnir, căreia oamenii lui Voronin i-au fracturat o mână şi au lovit-o în cap la 7 aprilie 2009 etc.

Din totalul de 40 de concurenţi, şanse reale de a accede în parlament, după cum ne-au arătat şi sondajele, au numai cinci dintre ei: PCRM, PLDM, PDM, PL şi AMN. Celelalte partide, dar mai ales candidaţii independenţi, deocamdată nu au demonstrat că ar avea vreo şansă să treacă pragul electoral.

În ziua alegerilor s-ar putea ca în buletinul de vot, de peste un metru, să se regăsească mai puţini concurenţi electorali, deoarece unii dintre ei au dat de înţeles că se vor retrage din cursă.

Adio ţie, dragă Păunescu!

1 comentarii

Basarabia este pământul marilor talente. Basarabia este pepiniera în care au crescut, cresc, vor creşte valori de talie internaţională, valori cu care, de obicei, ne mândrim când nu mai sunt printre noi. Le pierdem înainte de a le descoperi… Le cunoaştem, în adevăratul sens al cuvântului, abia când ele pleacă.

A plecat şi Adrian Păunescu.

Deplasările masive din ultima vreme ale scriitorilor noştri dinspre pământ spre cer ne-au cam pus pe gânduri. Vestea că şi Păunescu a ales / a fost ales să plece, a umplut paharul.

Acest om cu priviri senine a alungat norii tristeţii de pe multe feţe. Acest om, prin splendoarea poeziilor sale a fericit buzele şi auzul cititorilor săi. Acest om, prin creaţia sa arzătoare a încălzit suflete reci, a topit gheaţa din ochii celor mai puţin sensibili.

Golul lăsat de Adrian Păunescu este prea mare ca cineva să-l poată umple vreodată. Prea mare.

Pace ţie, Maestre!

28 noiembrie 2010 – cine va învinge?

0 comentarii

Campania electorală din Republica Moldova este în toi. „Actori şi actriţe”, toţi şi toate cu carnete de partid în buzunare, aleargă impacientaţi de la o televiziune la alta, se duc prin oraşe, prin sate, unii intră chiar şi prin casele oamenilor. Toţi sunt în căutare de urechi care să le asculte mesajele electorale, toţi sunt în căutare de ochi care să le vadă mutrele făţarnice şi bine hrănite. Minciunile curg din gurile lor păgâne la fel de năvalnic precum astă vară curgea apa pe Prut. Dacă apele bătrânului râu au inundat doar câteva localităţi din republică, iată că minciunile care ţâşnesc din cavităţile bucale ale concurenţilor electorali inundă minţile tuturor cetăţenilor acestei ţări.
Unii promit salarii de 7000 de lei, pensii minime de 1300 de lei, circulaţie fără vize în spaţiul UE în cel mult 18 luni, alţii ne duc cu gândul la Uniunea Rusia-Belarus, la consolidarea statutului de ţară agrară a RM, alţii garantează unirea cu România etc. Ruşii umblă pe străzile Chişinăului şi cer ca limba rusă să devină limbă de stat (vechea problemă), studenţii distribuie visători foi volante, steguleţe. Pe la răscruci de drumuri sunt instalate panouri mari, panouri mici, în care stau cocoţate feţele liderilor politici, în traficul rutier poţi vedea maşini cu simbolurile şi cu iniţialele partidelor, prin pieţe, în troleibuze, pe străzi, pe câmpuri, în sălile de studii, ş.a., se discută numai despre campania electorală – ce mai vorbă, atmosfera din ţara noastră este caracteristică unor asemenea evenimente.
Temerea cea mai mare a majorităţii concurenţilor electorali vine din partea Partidului Comuniştilor, care pe lângă faptul că are talent la compus minciuni uşor de crezut, mai are parte şi de donaţii foarte consistente din partea membrilor şi a simpatizanţilor. Unul dintre fruntaşii PCRM, Igor Dodon, care pentru anul 2009 a declarat venituri totale în sumă de 154 710, 8 lei, în Raportul Financiar privind veniturile parvenite şi cheltuielile din fondul electoral de către Partidul Comuniştilor din Moldova din 25 octombrie 2010, acesta face o donaţie propriului partid în sumă de 150 000 lei. Oare cum a supravieţuit el pe parcursul unui an cu doar 4 710 lei? În lista donatorilor figurează şi un anume Anton Leviţchi din satul Floreni, raionul Anenii Noi, care a donat 250 000 lei, asta în pofida faptului că are numai 23 de ani, că trăieşte alături de părinţi într-o casă dărăpănată, că în ultimii 3 ani a avut venituri în sumă de 0 lei, că este şomer etc. Un alt donator al PCRM care în realitate face parte dintr-o familie săracă şi nu are un loc de muncă este şi Vitalie Gusev.
Odată ce comuniştii ascund identitatea adevăraţilor finanţatori ai partidului, înseamnă că ei se tem de ceva, înseamnă că în spatele lor stau forţe obscure, forţe care au furat ţara din 2001 până în 2009.
Un alt partid „periculos” pentru forţele liberal-democrate ar fi şi Partidul Democrat condus de Marian Lupu. În urma mai multor discuţii cu presa, acesta a lăsat loc să se înţeleagă că după alegerile din 28 noiembrie, ar putea face coaliţie postelectorală cu PCRM. S-ar putea. Acest partid, după cum spuneam şi cu alte ocazii, este capabil de aşa ceva. A demonstrat-o în 2005 când l-a votat pe Voronin preşedinte. Totodată, influentul şi controversatul om de afaceri Vlad Plahotniuc despre care s-a tot vehiculat că ar face sau că a făcut parte din anturajul fostului preşedinte comunist, şi-a declarat în mod deschis susţinerea faţă de PD. Mai mult decât atât, el a avut grijă să-şi infiltreze şi persoanele de nădejde pe listele acestui partid. Un exemplu bun poate fi Adrian Candu (finul de cununie al lui Plahotniuc) care ocupă poziţia a 3-a în lista candidaţilor pedişti. În ultimele zile se vorbeşte insistent despre faptul că şi el va ocupa o poziţie importantă în lista celor 101 de candidaţi din partea PD. Spre surprinderea alegătorilor, în listă nu se regăsesc Oazu Nantoi şi Andrei Popov, doi politicieni care până în prezent au dat dovadă de stoicism şi demnitate.
Dacă e să analizăm circumstanţele în care PD ar face coaliţie cu PCRM, acest lucru se poate întâmpla doar în situaţia în care împreună vor acumula nu mai puţin de 61 de mandate, asta pentru a putea alege viitorul preşedinte. În caz contrar, coaliţia PCRM + PD nu ar avea rost. Preşedintele interimar Mihai Ghimpu se arată sceptic cu privire la o eventuală coaliţie între PD şi PCRM. El este mai mult decât sigur că Alianţa pentru Integrare Europeană va exista şi după alegeri. Unii analişti politici cred că prin lansarea acestui zvon, Marian Lupu nu urmăreşte decât să atragă de partea sa cât mai mulţi susţinători ai Partidului Comuniştilor.
Victor Şelin, liderul Partidului Social Democrat din Moldova de asemenea şi-a arătat disponibilitatea de a face coaliţie postelectorală cu partidele de stânga.
Dacă e să aruncăm o privire în curtea fostelor componente ale AIE, acestea sunt ţinta frecventelor atacuri din partea partidelor atât de stânga, cât şi de dreapta. Cele mai înverşunate sunt PNL şi Partidul pentru Neam şi Ţară. Deşi au toate motivele să critice activitatea din ultimul an a AIE, aceste partide nu fac decât s-o discrediteze pe nedrept. Ele dau cu piciorul în forţele politice care, de rău, de bine, la 7 aprilie 2009 ne-au scăpat de comunism. Din lipsă de solidaritate şi din orgolii personale nejustificate, Vitalia Pavlicenco (PNL), Sergiu Mocanu (PpNŢ) etc., acum, într-un moment crucial pentru RM, nu fac decât să provoace creşterea numărului de persoane tentate ca în ziua alegerilor să nu se prezinte la secţiile de votare.